Găsesc, într-un foarte bun, deși nu neapărat recent, interviu din Formula AS, această constatare a psihiatrului Aurel Romilă. Marele medic face această constatare amară: „Populaţia României se împarte, în mare măsură, între opresori (psihopaţi) şi oprimaţi (depresivi)”. Îi dau dreptate medicului. Public acest citat pe pagina mea de facebook și constat că se distribuie cu o viteză niciodată întâlnită în anul curent. Carevasăzică, este o părere împărtășită. Meditez la acest aspect.
Nu sunt în măsură să fac un profil psihiatric, nici măcar psihologic, noilor elitele politice (vorba vine) ale României. Pot însă să constat, foarte cetățenește, unele aspecte care au fost omise din analizele recente. Să rămânem pe partea politică, deși concluziile sunt valabile pentru clasa elitelor din România din toate domeniile (căci Partidul e în toate cele ce sunt, precum cunoaștem).
Așadar, s-au constatat virtuțile necesare în această desfășurare a lumii: tupeul (față de cei slabi) și slugărnicia fără margini (față de cei mai puternici), apetit pentru jaf și minciună și coloana vertebrală a unui vierme. După aceste criterii s-au tot selectat cadrele, de jos până la cel mai înalt nivel. Nu e nouă această grilă.
Ea a fost valabilă și în comunism, a fost valabilă, cum a fost valabilă și înainte de comunism, în ciuda iluziilor interbelice cu care ne place să ne îmbătăm. Toate acestea se întâmplă pentru că societatea nu a încetat să fie slabă, dacă se poate spune că a existat o societate. Oprimații s-au mulțumit să se descurce. Iar opresorii sunt, totuși, oglinda slăbiciunilor oprimaților.
Iar acum, ceea ce nu cred că ați luat cu adevărat în considerare este că opresorii își urăsc, pur și simplu, victimele. Nu e vorba doar de dezgust (președintele de astăzi și de ieri al Senatului României este maestru venerabil la dezgust când se apropie plebeii – de unde și ocolirea tuturor cozilor). E vorba, pur și simplu, de ură.
Urcați în înaltele fotolii ale statului, ei trebuie să se îmboierească, să stăpânească. E dreptul lor divin. Așa ne e tradiția. Și se știe că ținem enorm la tradițiile noastre. Nu e vorba doar că puterea le ia acestor oameni mințile (câte sunt). E vorba că mulți, totuși, își înțeleg exact mecanismele de promovare și de menținere în Sistem: lașitatea, apartenența la haită, incapacitatea cronică de a rezista într-un sistem bazat pe valoarea ta reală, ca om și profesionist.
Și mai e – când petreci atât de mult timp între ticăloși – convingerea că toți, absolut toți, sunt la fel. Și că hoții cei mai mari au fost doar hoții cei mai șmecheri, nu cei mai nenorociți. Pur și simplu, văzut, de pe cealaltă parte a puterii, omul cu morală este un idiot. Idiotul este disprețuit și urât.
Și cel mai mult îi urăsc opresorii pe oamenii liberi, pe cei autonomi, pe cei în stare să gândească singuri. Îi urăsc sincer, îi urăsc visceral și nu vor ezita să îi distrugă. Să nu credeți că torpilarea Educației în România e doar o întâmplare (să nu credeți că toți acești doctori în fals au uitat că nu au fost în stare de nimic în școala adevărată). Nu. Este programată și este consecința urii. E elementar: cu cât oprimații sunt dresați să avorteze spiritul critic, cu atât bunăstarea opresorilor crește.
Și la mijloc rămâne – subțire – plaja celor care nu vor să sfârșească nici oprimați, nici opresori. Câți sunt? În România, nu mai mult de zece la sută. Zbaterea lor întru adevăr este admirabilă, dar și un calvar este.
Așadar, psihopații și deprimații. Și să nu credem, din nou, că e România altfel. Nu e. Suntem foarte balcanici, fără să fim în Balcani. Alegem un lider (la orice nivel) și, gata!, ne luăm de pe umeri riscurile, povara, libertății (dacă s-ar face un sondaj onest, peste 75% dintre români și-ar manifesta credința că, în țara asta, legile sunt făcute de Președinte). Și, uite așa, supraviețuim.
Psihopații și deprimații, deci. Iată că și, de această dată, cel mai mult ne lipsește o clasă de mijloc.
Interviul cu profesorul doctor se termina așa: „Sunt totuşi un tip care a trăit 45 de ani în socialism. Eu preţuiesc libertatea. M-ar îngrozi, ca sub diverse măşti, să o pierdem din nou. Oricâtă mizerie ar fi, oricâtă ratare, oricâtă inferioritate, cât timp vom fi liberi, merită să trăim.”
Pe Andrei îl găsiți cu totul aici.
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Prostia omenească și prostia românească
Nu spune! Nu spune ce gândești, ce faci, ce simți! (reminiscențele comunismului)
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
