Iată câteva fragmente din scrisorile de dragoste pe care diferiţi filosofi le-au trimis, la vremea lor, femeilor iubite. Ne va ajuta asta să-i înțelegem mai bine pe bărbați? Poate. 🙂
Singurul lucru pe care îl ştiu este că nu ştiu nimic. Ne-am adunat în agora de mai multe ori şi am discutat despre ideile pe care le împărtăşim asupra divinităţii, dar aproape că nu ştiu nimic despre tine. Ai fost dintotdeauna moaşă? Preferi virtutea în detrimentul averii? Câţi fraţi şi câte surori ai? Nu ştiu multe lucruri, însă înţeleg ceva despre arta de a iubi: și anume că dragostea constă în a pune multe întrebări, atât de multe, încât cealaltă persoană va fi prea obosită ca să-ţi răspundă. Să mai continui?- Socrate (Nu, i-aș răspunde. Și-aș fugi.)
Înainte să te cunosc, eram ca închis într-o peşteră, fără nicio ieşire. Dar tu ai fost lumina mea şi m-ai scos din întuneric. Mi-ar plăcea dacă, la un moment dat, amândoi am putea ieşi din peşteră şi am putea să ne bucurăm împreună de sinele nostru iluminat, la cină. Prietenul meu Diogene va cânta la harpă la apus, te invit să mă însoţeşti. – Platon. (O declarație minunată, nu?)
Mi se pare că este esenţial să eliminăm îndoielile şi să găsim certitudinea. De aceea, trebuie să te întreb: Când te-am privit în timp ce îi pregăteai Reginei Christina a Suediei roba şi m-ai privit, la rândul tău, era pentru că te interesez sau doar ţi-a intrat ceva în ochi? O să înţeleg dacă nu vei vrea să-mi răspunzi. Incertitudinea este, până la urmă, singura certitudine. – Descartes (câtă nesiguranță la un bărbat când se îndrăgostește… înduioșător. și aș fi apreciat și umorul)
Mintea ta este ca o tablă albă, dragă fată, dar eu sunt aici s-o colorez cu ştiinţa mea. Ce ai nevoie este un bărbat matur, care să definească sinele printr-o continuitate a conştiinţei şi, de asemenea, care să poată supravieţui ciumei. Eu le-am făcut pe amândouă. Acum însă mă tem că dragostea ta este la fel de infecţioasă şi se împrăştie la fel de repede ca o epidemie, zâmbetul tău la fel de contagios precum o boală răspândită de şobolani. Îmi pare rău, dar acestei molime nu îi pot face faţă. Dacă vom supravieţui, mi-ar plăcea să te revăd. – John Locke (mie, nu! pe bune?!? tablă albă?)
Când vei termina de citit această scrisoare, vei înţelege că nu există o concepţie reală a sinelui. Nu există „tu” şi „eu”. Există totuşi o serie de senzaţii pe care le experimentăm împreună: ziua în care ne-am întâlnit în faţa casei familiei mele, în Berwickshire; modul în care ai plâns atât de îndurerată când ai aflat că sunt ateu; cât de dezgustată ai fost când ai aflat că am avut scorbut. Te iubesc şi aceste momente ne definesc. Aş putea pune „Hume” în cuvântul „humour” (umor) însă asta nu este o glumă. – David Hume (Nici ea nu pare să fi fost foarte sănătoasă, deh, educația, dar nici cu el nu mi-e rușine.)
Permite-mi să deduc motivul pentru care ar trebui să fim împreună. Dacă Aristotel este bărbat şi tuturor bărbaţilor le place sexul, atunci şi lui Aristotel, cu siguranţă, îi va plăcea sexul. Acum ştiu la ce te gândeşti – îţi este teamă că te voi folosi. Dar nu mă poţi acuza, dacă asta ne aduce fericirea. Să ne vedem la ora nouă. – Aristotel (direct băiat, îmi place! m-aș fi dus? nu știu.)
Ne dorim un scop, dar încă nu îl putem avea. În schimb, suntem condamnaţi la o existenţă tragică, încercând să dăm sens unei lumi în care eu sunt obligat să-ţi scriu şase scrisori la rând, fără să primesc niciun răspuns. Şase. Înţelegi? Te doresc şi totuşi, nu te pot avea. De ce Absurdul mă tachinează aşa? Am spus ceva greşit? Serios, poţi să-mi zici. Nu mai pot suporta cruzimea și tăcerea indiferentă a universului. Un răspuns ar fi minunat. Sau, ştii ce? Nici măcar nu-mi mai pasă. Nu ieşi cu mine. O să mor în curând, oricum, şi viaţa este mai bună fără sens. De aceea, nici măcar nu pot să fiu dezamăgit. – Albert Camus (ce talent avea Albert! poate femeia nu-i răspundea pentru că era… însurat și avea reputație de fustangiu?!)
Este esenţial să le oferi celorlalţi ce vrei să ţi se ofere ţie. Şi ceea ce nu-mi doresc, cu siguranţă, pentru mine, este încă o întâlnire dezamăgitoare. Cum ne putem trăi viaţa la maxim, dacă nu facem decât să mergem mereu şi mereu prin aceleaşi baruri? Este timpul pentru schimbare. Epoca de Aur a întâlnirilor nu s-a încheiat. Dimpotrivă, de-abia a început! – Confucius (Confucius prin baruri?!?)
Te-am iubit de când eram copii. Cele mai frumoase amintiri ale mele sunt cele de când ne jucam pe străzile din Trier şi citeam în secret despre liberalismul politic. Văzând că acum suntem amândoi proletari, m-am gândit că poate am putea să ne vedem mai târziu la o halbă de Krombacher! – Karl Marx (deci nu!)
Dragă Lou,
Iată zece motive pentru care consider că ar trebui să ne căsătorim:
- Ştiu că te-am mai cerut de soţie de două ori înainte şi m-ai refuzat, dar sunt convins că a treia oară va fi cu noroc.
- Eşti prima femeie psihanalist pe care o respect cu adevărat.
- Te înţelegi bine cu Freud, aşa că deja ştiu că nu vei avea probleme cu prietenii mei.
- Eşti protejata mea intelectuală preferată.
- Îţi place să scrii despre natura erotică a femeilor şi despre cum diferenţele sexuale sunt mai profunde decât economia. Sunt de acord şi, în plus, îmi place tot ce este erotic.
- Amândoi suntem fani Ibsen.
- Întotdeauna miroşi frumos.
- Ador curiozitatea ta copilărească şi chipul tău încruntat.
- Amândurora ne place să criticăm raţiunea şi să respingem adevărul obiectiv.
- Mă simt singur.
– Friedrich Nietzsche (Lou l-a refuzat. Nietzsche a rămas celibatar. Atâta precizie dăunează.)
Este mai bine să fii iubit decât temut sau e mai bine să fii temut decât iubit? Întotdeauna mi s-a părut mai sigur să fii temut, dar cu tine simt diferit. Îmi dau seama că sunt în stare să am din nou încredere, deşi, poţi avea vreodată încredere cu adevărat în cineva? Necinstea şi minciuna sunt, cu siguranţă, utile în politică, dar cu tine vreau să fiu sincer. Permite-mi să încep prin a-ţi mărturisi că am fost prieten cu Leonardo da Vinci. Mă voi schimba, îți promit. Este anul 1505, până la urmă. Un An nou, un nou eu. – Niccolò Machiavelli (Nu s-a schimbat! A dat iama și în bărbați, și în femei, deși era însurat.)
Aceste fragmente fac parte din cartea „Love Voltaire Us Apart: A Philosopher’s Guide to Relationships“.
Citiţi şi
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Poate că nu vei fi primul, ultimul sau unicul ei bărbat
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
