Ajunul Bobotezei este una dintre cele mai importante sărbători ale începutului de an. Boboteaza, serbată în 6 ianuarie este considerată şi ziua naşterii spirituale a Mântuitorului Iisus Hristos.
În calendarul popular, această zi de ajun, care precede sărbătoarea propriu zisă, a Bobotezei, este chiar mai importantă decât sărbătoarea în sine. Acest lucru e posibil datorită numărului mare de practici magico-rituale, cât și prin intensitatea sacralității ce se pogoară asupra ei.
Ajunul Bobotezei se serbează prin post negru (nu se mănâncă şi nu se bea nimic), deoarece se spune că cine va posti în ajun de Bobotează va avea noroc tot anul. Totodată, în această zi de ajun există tradiția conform căreia preotul va trece pe la toate casele cu „Iordanul”, sfințind atât gospodăriile, cât și pe locuitorii acestora. Se mai spune, din bătrâni, că în această noapte ouăle de corb crapă din cauza gerului și, astfel, ies puii, care vor încerca să zboare. În noaptea de Bobotează se deschid cerurile, iar celui care vede acest lucru, Dumnezeu îi îndeplinește dorințele. Tot în ajun de Bobotează, fetele mari pot să-și afle ursitul. Ele vor trebui sa fure sau să ceară de la preot un fir de busuioc sfințit pentru a-l pune noaptea sub pernă. Se spune că peste noapte vor visa chipul celui sortit. Tot pentru a-l vedea în vis pe cel sortit, fetele mari trebuie să-și pună pe degetul inelar un fir de mătase roșie și un firicel de busuioc. În vremurile mai îndepărtate, fetele tinere și femeile necăsătorite puneau busuioc la streașina casei, iar dacă, a doua zi, îl găseau plin de chiciură, însemna că se vor mărita cu un băiat bogat. În ajun de Bobotează există și superstiția conform căreia dacă o femeie se împiedică și cade pe gheață, atunci, în viitorul apropiat, va avea loc o căsătorie. O altă superstiție ne mai spune că cine va strănuta în ziua de ajun de Bobotează va fi norocos în anul ce urmează.
Totodată, în ajunul Bobotezei, există și o serie de superstiții referitoare la vreme, și anume:
– Dacă în ajunul Bobotezei e brumă pe pomi, vor fi poame multe;
– Dacă în ajun de Bobotează picură din streașină, atunci va fi o vară ploioasă;
– Dacă ajunul Bobotezei este unul ploios, atunci va fi un an ploios;
– În direcția în care va stropi preotul cu busuiocul muiat în Agheasma Mare, de acolo vor veni ploile de peste an;
– Dacă în ajunul Bobotezei, când preotul umblă cu „Iordanul” prin sate, îi va scârțâi zăpada sub picioare, atunci va fi un an bogat și rodnic.
În unele regiuni, în special în Moldova și în sudul țării, creştinii ortodocşi gustă pe nemâncate din Agheasma Mare timp de opt zile, de la Ajunul Bobotezei (5 ianuarie), până la 14 ianuarie – odovania praznicului. Se întâmplă că cei opriţi de la Sfânta Împărtăşanie să primească de la duhovnic binecuvântarea de a lua Agheasmă Mare. Însă aceasta nu poate înlocui Sfânta Împărtăşanie.
Tradiţia mai spune că în ajunul Bobotezei se pregătește o masă asemănătoare cu cea din ajunul Crăciunului. Pe masa din „camera de curat” se aşterne o faţă de masă, aleasă special pentru acest moment, sub faţa de masă se pune fân sau otavă, iar pe fiecare colț, câte un bulgăre de sare. Deasupra se aşază douăsprezece feluri de mâncare: colivă – grâu pisat, fiert, îndulcit cu miere şi amestecat cu nucă pisata -, bob fiert, fiertură de prune sau perje afumate, sarmale („găluşte”) umplute cu crupe, borş de „burechiuşe” sau „urechiuşele babei” – borş de fasole albă în care se fierb colţunaşi mici, umpluţi cu ciuperci, ce au colţurile lipite în forma de urechiuşe -, borş de pește, peşte prăjit, „vărzare” – plăcinte de post umplute cu tocătura de varza acră -, plăcinte cu mac etc.
Până la sosirea preotului cu Iordanul sau Chiraleisa, nimeni nu se atinge de mâncare iar, imediat după sfinţirea mesei, parte din bucate sunt adăugate în hrana animalelor pentru „a fi protejate de boli şi pentru a fi bune de prăsilă”.
(sursa ziuaveche.ro, crestinortodox.ro)
Citiţi şi
De ce sunt singură la aproape 40 de ani? Pentru că îmi permit!
