Câteodată, după ce mă culc noaptea în pat și îmi înfund capul și toată ziua ce a trecut în pernă, mă trezesc într-un vis ciudat. Se face că sunt doar un suflet și simt cum mă desprind din strânsoarea corpului meu și mă ridic deasupra patului și încep să mă uit la corpul meu străin care stă prelins pe o parte, în pat, cu spatele către un alt corp. E corpul unei fete frumoase care stă cu fața spre spatele meu și veghează pierdută, cu niște ochi mari și verzi, blânzi și plini de iubire, către corpul meu. Și stau așa deasupra lor și privesc, neînțelegând cine e fata aceea, și încep să îmi pun întrebări: ce face ea în pat cu mine și de ce se uită cu atâta dragoste la mine?
După aceea, devin agitat, îmi aduc aminte că eu am o soție frumoasă ca o rază de soare care mi-a clocotit sângele încă din prima clipă în care am văzut-o. Încep să devin tot mai frământat de imaginea pe care o văd și îmi zic că sunt un smintit că îmi las corpul să stea în pat alături de o altă femeie, în timp ce soția mea mă așteaptă undeva, jucându-se cu copiii noștri. În următoarea clipă, mă reped asupra corpului meu ca un bezmetic și încep să îl lovesc cu putere cu pumnii în piept, cu palmele și cu pumnii peste față, încercând să îl pedepsesc pentru netrebnicia lui… dar îmi dau seama că loviturile nu au niciun efect. Sunt ca niște adieri de vânt care mângâie niște lalele gingașe. Nu are cum să le simtă. Uit că sunt doar un biet suflet azvârlit din corpul său… Apoi mă opresc abătut până la deznădejde și îmi văd corpul cum stă cu ochii întredeschiși, mimând somnul, în vreme ce pe obrazul drept se prelinge încet și prelung, ca o zi de vară, o lacrimă scăpărată parcă din străfundul gândurilor.
Îmi dau seama că ceva nu e în ordine și vreau să aflu ce! Atunci mă strecor în mintea corpului meu și încep să alerg în sens invers timpului și trec pe lângă amintiri recente, pe lângă fețe cunoscute sau necunoscute, văd un parc îngălbenit de sărutul Toamnei, văd mașini, tramvaie, oameni agitați și copii jucăuși. Alerg tot mai repede prin mintea mea. Imaginile se succed cu repeziciune… blocuri, oameni, fete frumoase, gunoi, mâncare, noroi, acte, pomi, pietre, buze, păsări, oameni dragi, asfalt, ochi, cer, apă… toate amestecate cu sunete de claxoane, chiote, șoapte, explicații, îndoieli, gânduri, trafic, picături de ploaie, tocuri … și apare ea! Într-un final, în goană prin amintirile mele, o găsesc și pe ea… pe frumoasa mea soție. Am alergat prin mintea mea în speranța că o să o găsesc și o să mă salvez din coșmarul avut și totodată o să îmi dau seama de ce se întâmplă, de ce nu este ea cu mine în pat și de ce în locul ei este acea fată străină cu ochii verzi plini de iubire!? Văzând-o, am încetinit ritmul alergării prin amintiri și m-am apropiat mai tare ca să aud ce vorbesc și ce fac cu ea în amintirile mele. Îmi vedeam soția cum se întâlnește cu mine, cum ne sărutăm pătimaș, cum ne strângem în brațe, cum ne spunem cuvinte frumoase și cum ne sorbim dragostea unul din ochii celuilalt. Și după toată agonia visului avut, acum sunt în extaz că am găsit-o și că e așa cum o știam… perfectă!
Dar, după câteva momente, din discuțiile lor, din comportamentul care sfidează conștiința, din vălul de întuneric care îi înconjoară, îmi dau seama ca, de fapt, cei doi se văd pe ascuns într-un loc ferit de ochii lumii deoarece ea, soția mea, este căsătorită cu un alt bărbat. Nu îmi vine să cred! Femeia pentru care trăiesc în această lume nu este a mea… Îmi dau seama că trebuie să fie un coșmar și alerg fără oprire înapoi prin amintiri până ajung în camera din care am plecat. Acolo, corpul meu stă tot întins cu spatele la fata cu ochii verzi și plini de iubire. Închid ochii și mă arunc în corpul meu, sperând că o să mă trezesc din acest vis ciudat. Apoi îmi deschid încet ochii, mă trezesc din vis și mă întorc cu frică, dar și cu speranța că în spatele meu, întinsă, o să fie soția mea din vis. În momentul în care mă întorc, văd aceeași fată cu ochi verzi și mari… îmi dau seama că ea este soția mea, iar fata din vis e doar dorință… dorință neîmplinită.
Guest post by Wis
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Să ne mai lăsăm și duși de val…
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
