Anul trecut pe vremea asta, decretam, obosită de lucrurile care trebuie făcute, că aştept sa treacă cât mai repede Crăciunul. Anul ăsta, m-a întors atât de bine pe toate părţile, că am realizat că tot ce abia aştept să treacă, trece oricum, dar pe timpul meu. Sunt atâtea momente de care, în loc să mă bucur, le-am căutat cusururi. Atâtea momente care au fost. Cred azi că cel mai frumos Crăciun e ĂSTA. Ştii de ce? Pentru că este. Viaţa e atât de ironică şi până anul viitor pe vremea asta ar putea să îmi arate că tot ce credeam eu că e bun şi stabil devine fum şi tot ce credeam că e rău, deodată înţeleg că, de fapt, mă ajută.
Cred că anii pot fi număraţi şi în Crăciunuri, în bucurii şi dezamăgiri, în cadouri perfecte sau în cadouri ratate, în momente minunate şi în momente care au amplificat dezamăgirea sau singurătatea.
Pentru că eu cred că această perioadă e doar o esenţa concentrată a vieţii obişnuite. Dacă într-o zi normală, ne diluăm existenţa în lucruri care trebuie făcute, fugind de oamenii cu care vrem să fim cu adevărat sau înconjurându-ne de oameni pe care trebuie să îi ţinem alături pentru că nu avem de ales.
Crăciunul vine să ne dezbrace de rutină şi să ne aşeze faţă în faţă cu noi cei adevăraţi, trişti, singuri, dezamăgiţi de Crăciunurile trecute, dezamăgiţi de oamenii pe care, în realitate, nu îi simţim alături, dezamăgiţi de încă un an pe care îl voiam un nou început şi a ajuns doar un an trecut, încă unul pe lângă ceilalţi.
Şi atunci înveţi că, de fapt, Crăciunul eşti doar tu şi ce alegi să fii. Eşti tu faţă în faţă cu tine însuţi/însăți. Lasă să treacă lucrurile la care ţii cu adevărat. Nu sunt perfecte, dar sunt. Existența este… punct. Doar lăsându-le să fie aşa cum sunt vor fi cu adevărat.
Viaţa se compune din Crăciunuri trecute, din oameni care nu mai sunt lângă tine decât în gând, din copii care au crescut şi care nu mai cred în Moşul, din prieteni pe care îi vezi din ce în ce mai obosiţi, dar care încă încearcă să arate că sunt fericiţi, din bradul pe care l-ai scos de atât de multe ori, încât îţi pare bătrân şi parcă ai vrea să inventezi altceva în loc de brad. Şi totuşi fiecare glob are o istorie care e a ta.
Anul viitor va fi altfel, poate va fi mai bine sau poate ceva din ce e acum nu va mai fi deloc. Crăciunul îţi spune brutal cum e viaţa ta cu adevărat şi fugim de el ca de o oglindă care ne arată prea tare ridurile şi neputinţa. Am devenit mai înţeleaptă când am înţeles că singurul lucru pe care îl am e starea mea de bine. În ciuda realităţii.
Mi-e dor de copilărie, de mama mea imperfectă, de copilăria copiilor mei care abia aşteptam să crească. Au trecut la fel cum va mai trece încă un Crăciun. Iar eu am hotarât că refuz să mă simt altfel decât bine. Nu mai am timp să ratez Crăciunuri. Poate nu sunt perfecte, dar sunt.
Pe Cătălina o găsiți toată aici.
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Să ne mai lăsăm și duși de val…
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
