Am avut o relaţie de iubire cu un bărbat însurat, timp de patru ani și jumătate. Iubire profundă, cum rar au oamenii norocul în viaţă să întâlnească! Nu vreau să detaliez cât de frumos a fost, fiindcă mă vor năpădi lacrimile.
Soția lui știa despre noi, el i-a mărturisit că iubește altă femeie, de când noi aveam cam trei luni de relație. Peste doi ani, s-a decis și ea să îl înșele, pentru un an şi ceva. Dar nu au divorțat. Iar acum o lună, domnul hotărăște să ne despărțim, invocând „problemele mele de comportament”, pe care nu le mai suportă: comportament vulcanic, virulent, nervozitate.
Buuun, să vă detaliez comportamentul meu, dar şi contextul în care a apărut, ca să ne înţelegem!
Ani întregi (patru ani şi jumătate, vă repet) l-am adorat pur şi simplu, era centrul universului meu şi am așteptat ca relația noastră să intre în normalitate şi „legalitate”, nu i-am impus nimic, nu l-am forțat să aleagă, ci am așteptat să vină totul natural, cum era firesc în situația acelei iubiri atât de mari. Primul an şi jumătate a fost divin, ne adoram, el îmi fotografia buzele și dinții perfecți şi apoi săruta poza, o iubire peste limitele admise! Conjunctura a făcut ca el să rămână fără job și să fie nevoit să se întoarcă în orașul natal (noi eram împreună în orașul meu), ghiciți unde, da, în casa lui și a nevestei. Da, da, da, cu ea acolo! Iar de aici a început nebunia. L-am așteptat, am făcut nenumărate demersuri pentru a ne reuni cât mai curând, au fost multe eforturi şi suferință, pentru NOI! Cam doi ani și jumătate am continuat relația la distanță. La începutul perioadei, ne întâlneam în fiecare weekend, răvăşiţi de iubire, de dor imens, dar și de durere!
Cu trecerea timpului, ne vedeam mai rar și, din cauza lipsei banilor, dar, surpriză, și din cauză că nu dorea să se mai supere nevasta când urma să plece din casa comună peste weekend. De aici a început revolta mea! Păi, măi, omule, nu poți să ne satisfaci dorințele amândurora, una dintre noi trebuie să sufere, în contextul dat! Şi el a ales să sufăr eu! Timpul trecea, eu stăteam singură în casă, nu ieşeam nicăieri (fiindcă nu doream), erau sărbători pe care nu le petrecea cu mine, tot pentru a nu-şi supăra nevasta și pentru a nu crea animozități între ei.
Revelionul 2016 l-am petrecut singură în dormitor, adormind curând după miezul nopţii, ca să nu vă mai povestesc despre lacrimi. Deci și-a dorit să mă sacrifice pe mine și relația noastră!
Ne mai întâlneam două zile la două luni, dar eu luptam pentru noi doi cu aceeași conștiinciozitate, fără întrerupere, cu cerbicie! Și, cum era firesc, am avut multe momente de ceartă telefonică, de nemulțumire din partea mea, de răzvrătire, de nervozitate cruntă, pornită din frustrare!!! El era tot mai rece, venea la mine tot mai rar, iar eu, foarte afectată de modul în care a ajuns relația noastră și, mai ales, EL!
Reușesc, într-un final, să îi găsesc un job în orașul nostru, să revină de unde plecase și să locuim împreună! După ezitări, se hotărăște să vină, şi astfel să fim din nou împreună, zi de zi! Credeam că va urma o nouă etapă, că vom fi din nou fericiți după valuri de suferință, dar nu a fost așa. Au fost şase luni de certuri, tensiuni, nemulțumiri. El mi-a reproșat nervozitatea, eu i-am reproșat indiferența şi lipsa de acțiune în ceea ce ne privește. Eram frustrată și supărată fiindcă vedeam că nu mai este implicat, că nu mai este afectuos, că nu participă alături de mine la discuţii despre viitor, căci despre planuri concrete, nici nu se punea problema! Doar eu mai țineam relația în picioare! Drept urmare, am realizat că omul adorat nu mă mai iubește și că nu își dorește o viaţă cu mine, motiv pentru care și-a păstrat de rezervă și căsnicia cu doamna, un fel de manta de vreme rea. Am renunțat să îl mai alint, deoarece tristețea și furia au pus stăpânire pe mine.
Și, ce credeți?! Așa a decis să ne despărțim definitiv și irevocabil, invocând acest comportament neadecvat din partea mea și dorința lui de a nu trăi o viață cu o tipă nervoasă ca mine!
Ar fi fost de scris sute de pagini cu toate momentele noastre sublime, dar nici nu s-ar fi putut publica atât, și nici eu nu aş mai fi avut atâtea lacrimi!
Morala? Dragelor, nu vă încurcați viețile si nu pierdeți timpul cu bărbați însurați, căci dacă el nu a ales relația cu mine, la cât mă iubea inițial și la câtă chimie și potrivire era între noi…
Guest post by MP
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Vedere din trafic: cum arată o societate cu nervii la pământ
Poate că nu vei fi primul, ultimul sau unicul ei bărbat
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
