Se resimte în aerul tot mai greoi, al zilelor noastre, o reverberație a bucuriilor de iarnă. Luminițele aprinse peste tot anunță magia zilelor ce stau să vie grăbite, la fel de grăbite ca cetățenii care mișună amețitor, într-o aglomerație continuă. Astfel, magia dispare. Nu mai e timp de bucurii, de privit în tăcerea firească, singulară, potolită, cu inima deschisă care aşteaptă prima ninsoare, colindul vântului în fața obrajilor săltați de extazul unui râs zglobiu, aerisit de tot ce înseamnă bani, nevoi, griji, serviciu, cheltuieli, nervi, neîmplinire. Nu!
Şi mă întreb când am râs eu, cu adevărat, ultima oară, în așteptarea Crăciunului, a emoției fireşti şi a bucuriilor sufleteşti aduse de renaşterea credinței, an de an, odată cu naşterea sfântă a Călăuzitorului ei.
Copiii vor să primească cele mai noi gadgeturi, în cutiile de cadou, altceva nu le mai aduce fericirea adevărată, degeaba ninge frumos şi e de joacă afară. Părinții nu mai pot lua concediu, că s-a terminat de astă vară, puțin şi ăla, desigur, iar zilele de Crăciun vor lucra, oricum, poate, măcar de acasă. Banii nu le mai ajung, trebuie să o facă. Bunicii nu mai au loc pe la cozile infernale de la supermarket, să cumpere din pensia lor mică câte ceva dulce pentru nepoței, că deh, alții-s mai grăbiți ca ei, nu-s la pensie şi timpul lor e prețios (nu înțeleg de ce la bunici până şi timpul e sărăcăcios, deşi ei au atâta bunătate în privire de dăruit, unde stă „prețiozitatea” în fapt? ÎN RESPECT). Şi după toate acestea, lumea trebuie să primească, totuşi, bucuria, entuziasmul, liniştea, frumusețea zilelor celor mai pline de magie. Vor mai fi colindătorii dornici de bătut din uşă în uşă să vestească Naşterea Domnului? Vor mai avea timp să ureze, iar mai apoi, cu bucuria clinchetului de zurgălăi, răbdare să înfrunte frigul iernii?
Mă gândeam acum ceva timp dacă anul acesta voi găti eu sau voi face comandă de mâncare. Şi de unde?…Păi, dacă m-ar auzi bunica! Unde a dispărut plăcerea gătitului, a pregătirilor începute de la întâi ale lunii, ale împodobirii bradului în Ajun? Acum totul este mai simplu, dar şi artificial, bineînțeles. Ne petrecem şi noi odată cu viteza aceasta a secolului nou, cu bucuria zilelor grăbite, cu plăcerile tehnologiei care a simplificat totul, (până şi pe creier l-a cam pus la odihnit), şi cu o lipsă a timpului din ce în ce mai acută, nevoile fiind mai mari, evident, banii mai puțini, dragostea mai potolită şi sinceritatea cu noi-înşine tot mai mică.
Unde este magia Crăciunului? Vă rog să-mi răspundeți! Fiți sinceri cu voi măcar acum. Ce veți face de Crăciun să fiți cu adevărat cu zâmbetul pe buze?
Sărbători fericite, cu linişte și speranța unei reînvieri arhaice a bucuriilor pe deplin trăite vă doresc.
Să vină Crăciunul pe bune!
Guest post by Andreea Maftei
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Învățătorii, timpul, barbaria și lucrurile de neacceptat
Spiridușul din bradul de Crăciun
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
