Sunt zile în viața tuturor în care ne simțim pierduți, secați de orice putere şi departe de a găsi o rezolvare a problemelor ce ne îngreunează existența. Zile în care durerea sufletească este atât de mare, încât îți rămâne doar să priveşti în gol fără pic de speranță. Te saturi să lupți inutil pentru ceva ce nu are rost şi realizezi că, de fapt, nici măcar nu îți doreşti să faci asta. Alegi să trăieşti singură, împrejmuindu-ți inima cu ziduri de gheață pentru a nu permite nimănui să te mai rănească vreodată.
Şi într-o zi apare pe neaşteptate cineva care topeşte sloiurile de gheață zidite cu atâta suferință. Vine la uşa inimii tale, bate şi cere permisiunea de a intra şi se descalță frumos la uşă, intrând în viața ta cu ceea ce are el mai bun, mai curat, mai prețios. Şi îi permiți să intre fără să stai pe gânduri. Ai putea să te temi că îți va face rău, dar tu îi pui în mână pistolul încărcat şi te aşezi în fața lui, ferm convinsă că nu te va răni. Nu poți explica nimănui de ce ai atâta încredere în el, sunt momente în care nu o înțelegi nici tu, dar, cu toate acestea, îi permiți să devină totul pentru tine, riscând să rămâi cu nimic în cazul în care va pleca. Dar tu ştii că nu o va face.
Dragul meu I., m-ai întrebat odată dacă m-aş putea mândri cu tine. Poate că atunci am tăcut, dar îți răspund acum: aş putea ieşi afară şi să strig în gura mare cât de mult te iubesc, dar mă tem că tot zgomotul pământului nu ar fi suficient ca să îți strige dragostea mea; aş scrie cu stele pe cer numele noastre, dar tot efertul acesta ar păli în fața legăturilor puternice dintre noi; ți-aş promite să îți fiu credincioasă pe veci, să îți fiu alături şi să te susțin necondiționat, dar prefer să îți demonstrez asta zi de zi, pentru tot restul vieții. Vreau să îți mulțumesc pentru tot efortul pe care îl depui zilnic ca să îmi aduci zâmbetul pe buze, pentru toate sacrificiile pe care le faci ca să mă vezi fericită şi pentru că ai rămas lângă mine şi în momentele în care ți-ar fi fost mult mai bine cât mai departe. Să mă fi pus Dumnezeu să îi descriu cum mi-aş dori să fie bărbatul perfect pentru mine şi tot nu ar fi ieşit atât de bine. Îți mulțumesc pentru că ai apărut în viața mea şi pentru că m-ai ales pe mine, nu îți pot descrie în cuvinte cât de mândră mă simt să te ştiu al meu. Te iubesc!
Guest post by M.
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Ziua în care am divorțat de mama
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
