Să presupunem că ne-am afla în război…
…pe cine am trimite?
Trăim vremuri în care babele se închină (pe bună dreptate!), exclamând într-un cor aproape sincronizat, cu back vocals îngeresc: „A înnebunit lumea, maică, unde o să ajungem??”
Nu cred că este cazul să dezvoltăm subiectul, întrucât cu toții știm că totul este ilar, scandalos și mult prea exagerat. E de-ajuns să citim presa: politică, socială, mondenă… și parcă nici vremea nu mai e ce-a fost. Le dau dreptate bătrânelor.
În asentimentul vremurilor pe care le trăim (maicăăăă!), chiar am abordat zilele trecute un subiect. Eu l-am abordat şi tot eu am rămas în ceață după „șezătoarea” inițiată. Și odată cu mine și cei angrenați în discuție.
Subiectul zilei este: Ce facem dacă (ipotetic vorbind) s-ar declara alertă de război… Pe cine trimitem?
Ok, se face o recrutare urgentă a tuturor bărbaților din țară, instructaj rapid (pentru că armata nu mai este obligatorie) și jet la luptă, după dotarea propice cu armament și utilaje specifice….
Bărbații pleacă la război… în marș…
Bărbații pleacă…
Bărbații…
CARE BĂRBAȚI, FRATE??
Ăștia care sunt acum??
Ar fi frontul plin de „Bărbați” cu unghiile făcute, pensați, epilați și duhnind de la o poștă a Armani Eau D’Obor (sau nu)!
Cum, mama mă-sii, să-i trimiți pe băieții ăștia în armată, să se păteze pe pantalonii galbeni și pe ghetuțele CK cu ulei de pușcă?
Deja văd un scenariu între soldat Orlando Ion Mihăiescu, dialogând răzvrătit cu generalul de pe front…
G-ral: Soldat Mihăiescu, ia pușca aia de jos și trage-n inamic!
O.M.: Dom’ General, permiteți să raportez: Refuz să mă supun! Nu pun eu mâna pe arma aia soioasă! Azi de dimineață m-am pregătit temeinic pentru război, dar nu mă așteptam la lipsa aceasta de considerație pentru mâinile mele fine, cu manichiură SPA, cu particule de aur și sare de la Marea Moartă, efectuată la salonul Miko D’Orobanți!
– Bun, soldat… atunci, sui’te în tancul ăla TR-85 și dă-i bătaie!
– Permiteți să raportez! Am bocanci Gucci, model 2016, din piele de căprioară multiprocesată/hand-made! Nu risc! D’Oh! Permiteți să merg pe front cu X6-le lu’ tata! A zis că plătește el plinul, să fie bine, să nu fie rău!
– Bun, soldat, se pare că și pe planul ăsta ești incompetent! Treci la cantină și fă o oală de mâncare! Ai cartofi de curățat în cămară…
– Da’ eu nu știu să curăț cartofi! Știu să curăț doar homar regal! Am tras cu ochiu’ la bucătaru’ de la Casa di David, când am scos-o într-o seară pe Sânzi Buruiană la un mizilic, în Herăstrău! Bună Sânzi, dom’ General! Uite-atâta nurii are!
– ăăă… Soldat?
– Da?
– Am o idee mai bună în ceea ce te privește!
Băiatul cu ochii sclipind se uită de sub șapca Chanel la general, sperând că-i va da un rol de consilier vestimentar pentru „soldații ăia vai steaua lor, care habar nu au că uniforma army se asortează belea cu o eșarfă CK cu inserții de negru metalizat și cu niște mocasini Cacharel bleu-marin, de la Milano” (cu cristale Swarovski included).
– Nu, nu-ți voi da armă ediție limitată, suflată cu aur și cu trăgaci scăldat în pietre semi-prețioase Șvaroschi.
– Swarovski, dom’ general!
– Nu, nu vei servi la micul dejun „bruschete din pâine de la Paul, cu caviar din Pacific”, așa cum ai solicitat. Nu ți se va deconta manichiura din bugetul de război, așa cum ai făcut cerere și nici nu-ți vom aduce mască facială cu alge de la Marea Moartă. În primul rând că Marea Moartă nu are alge (SURPRISE!!) și, în al doilea rând, da, nu avem buget pentru asta! Mă doare-n c*r de pantalonii tăi de la Milano și mi se rupe că a bătut vântul pe front și ți-a ciufulit părul întins cu placa! De asemenea, nu, nu-ți putem înlocui emițătorul cu ultimul model de VERTU sau cel puțin iPhone 5C auriu, așa cum te-ai plâns! Însă, ca să vezi că-ți dau o șansă, îți pot oferi un post la bordelul de pe front, pe post de MUZĂ! Consider că „fundulețul tău de bebeluș” – așa cum l-ai descris, este suficient de epilat și cremuit ca să presteze întru satisfacția BĂRBAȚILOR care au venit să lupte.
După trei zile de război, generalul își dă seama că în țara asta nu sunt decât 500 de bărbați (din toate punctele de vedere), apți să lupte. Restul au fugit în poalele mamelor lor să se plângă că li s-au rupt unghiile, au făcut gastrită de la mâncarea de cartofi sau că generalul îi tratează inuman, vorbindu-le cu un ton aspru.
Concluzia: Având în vedere vremurile pe care le trăim, să vină la război… femeile de carieră!
Pam-Pam!
Guest post by Mădălina Trifu
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Zavaidoc: iubire și muzică în anul 1923. Un roman insolit, semnat de Doina Ruști
Portret de țară în pragul tulburelului
Ce să scriu în CV la competențe și abilități sociale
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
