Nu, nu te urăsc și nici nu mă deranjează să fiu în compania ta. Poate că te contrariază, dar asta e realitatea! Poate că atitudinea mea față de tine te face să gândești opusul! Nu ți-am spus-o, dar unicul motiv pentru care nu mai reacționez la răutățile tale e amintirea omului pe care l-am iubit. Amintire pe care mă încăpățânez să o păstrez, indiferent de ce îmi spui! La fel cum fetița, acum matură, refuză să renunțe la ursulețul de pluș, demult ponosit și peticit, dar care i-a oferit atâta liniște și confort, siguranță în nopțile întunecoase, confesiuni doar de el auzite, iubire pură, atunci când simțea că nu aparține acestei lumi.
Ai fost viața mea și tu o știi. Ai fost totul și nu concepeam viața fără tine. Mai ții minte certurile noastre care mă lăsau fără suflare. Ori de câte ori ieșeai pe ușă, simțeam că mă sufoc. Gândul că nu te vei mai întoarce era de nesuportat. Te-am acceptat în fiecare colț al ființei mele, în fiecare celulă. Renunțasem la mine și trăiam doar pentru tine, pentru noi și ori de câte ori plecai, mă rupeai în mii de bucăți. Comunicarea dintre noi era dincolo de orizonturile cunoscute, era deajuns un gând și mă sunai și mă amuzam când eram prinsă cu mâna pe telefon, cu numărul tău pe ecran. Am avut totul! Aveam acea iubire pe care mulți și-o doresc o viață întreagă. O privire doar peste mulțimea din încăpere și știam că îți doreai să plecăm, să fim doar noi doi. Rezonam atât de bine, încât cuvintele nu mai erau necesare.
Îmi amintesc și acum acea zi în care am plecat către petrecerea de Anul Nou și te-ai oprit să cumperi țigări de la chioșcul de lângă casă și cum femeia de la casă s-a pierdut când și-a ridicat privirea din acte si te-a văzut. Erai îmbrăcat în costum, proaspăt tuns și miroseai dumnezeiește. Întodeauna ți-ai făcut simțită prezența cu o naturalețe de invidiat! Eu eram puțin mai departe, dar am vazut cu ușurință cum biata femeie s-a roșit și a început să se fâstâcească ca o școlăriță. Nici tu nu i-ai ușurat situația, ba din contră. Un simplu Sărut mâna şi un zâmbet de revistă au prins-o în pânza mirajului. Ai vrut să cumperi un pachet și, cum nu avea marca dorită, ți-a oferit din pachetul propriu. I-ai mulțumit politicos și ai vrut să pleci. A vrut să-ți dea numărul ei de telefon și atunci i-ai spus ca ești cu mine, nu înainte de a-i mulțumi politicos pentru ofertă. A prins curaj însă când i-am spus că sunt doar sora ta și ți-a făcut un compliment, sperând că invitația ei va da roade. Ai simțit și tu apăsarea ce s-a așternut între voi. I-ai mulțumit din nou și te-ai retras. Erai altfel decât ceilalți bărbați pe care i-am cunoscut. Asta mi-a plăcut mereu la tine. Aveai clasă și un respect deosebit în preajma femeilor. M-ai mustrat că m-am jucat cu mintea ei. Erai surpins de reacția mea și puțin dezamăgit că nu am arătat niciun fel de gelozie. Ți-am spus atunci că nu sunt geloasă, ba, din contră, mă mândresc cu tine. Certitudinea că ești al meu și nimic nu va schimba asta era atât de puternică, încât nicio altă femeie nu reprezenta un pericol. Am râs amândoi și totul a fost minunat! Simțeam că aparțin, că sunt a ta și tu al meu.
Nu aveam multe, ne aveam doar pe noi doi si râdeam de încercările vieții. Aveam lumea la picioare și nimic nu conta. A fost una dintre cele mai minunate perioade din existența noastră. A fost frumos! Eram mereu împreună! Lucram împreună, trăiam împreună, aveam micul nostru univers. Asta și multe alte amintiri s-au impregnat atât de adânc, încât orice privire plină de săgeți otrăvite se pierde, orice gest nepotrivit se evaporă, orice cuvânt veninos amuțește, iar eu mă afund în lumea amintirilor! Refuz cu desăvârșire să fiu părtașă la mizeria ce te înghite, atunci când până și ultima speranță s-a sfărâmat și furia pune stăpânire pe ființa ta. Îți interzic să-mi știrbești imaginea omului pe care l-am iubit mai mult decât orice pe lumea asta! M-am oferit în totalitate şi m-ai rupt în bucăți, iar din piesele împrăștiate, pe care m-am străduit să le lipesc cu exactitate la loc, am ieșit eu! Un eu care a trebuit să învețe să trăiască fără tine, într-un nou univers, într-o lume nouă… dar cu inima împăcată că alături de tine am învățat să iubesc, să trăiesc, să aparțin…
Guest post by C.
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Prostia omenească și prostia românească
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
