Am obosit

Your tuppence

1. 
   o femeie / 25 February 2017 18:58

   Eu am ales altceva: mai mult timp familiei si mai putin serviciului. Nu ma simt femeie de afaceri dar cum cheltui mai putin decat castig am economii si libertate, astea imi aduc lininstea. Am de toate, nu imi mai doresc nimic material doar timp acasa.
   Mi-au trebuit multi ani sa ajung la maturitatea sa zic: sunt fericita cu ce am.
   Asa ca iti recomand sedinta de familie, simplifica ce se poate simplifica, fa si sedinta la munca si deleaga din taskuri la un angajat ( eventual cauta inca un angajat unul part time cu norma de 4-5 ore – sunt sigura ca sunt mame care isi doresc un job astfel) si vino acasa dupa 8 ore si nu dupa 12, mai ai timp si de un masaj relaxant din cand in cand. Prea multe ore la munca si suferinta de a nu fi alaturi de cei dragi sunt e garantia imbolnavirilor de inima. Nimeni nu e neinlocuibil, moartea insa …

   

   

   Reply ↓
2. 
   Alexandra / 14 November 2016 0:36

   Of cata tristete in aceste randuri! Imi pare sincer rau pentru ce treci si sper sa-ti gasesti echilibrul! Poate prioritati.

   Nu sunt eu in masura sa spun cuiva cum sa-si traiasca viata dar eu sunt sincer fericita cu situatia in care m-am pus.

   Mi-am ales sa am o cariera in care fac ce-mi place. Genul de job in care ma gandesc seara la probleme cu placere, ca puzzle-uri. Din noroc, e un job la moda care plateste foarte bine. Pot sa lucrez de oriunde in lume si deci nu prea ma intereseaza cate zile de concediu am. Am si muncit pentru asta, 10 ani – doar in domeniu. De altfel lucrez de la 16 ani, pentru ca ai mei nu au avut bani. Am visat sa fiu femeie de cariera, cum se spunea atunci. Am lucrat cate 16 ore zi, m-am chinuit pe tocuri si in ciorapi care-si pierd firul fix cand colegu si-a dat seama ca mai are nevoie de 1 zi pentru prezentarea aia, care trebuie sa fie gata diseara. Zambitoare la sedinta cu clientul cand noaptea trecuta am lucrat pana la 5 dimineata, ca sa fie proiectul gata. Dar am pus punct si cautat ceva mai bun, cu maxim 6h pe zi.

   Mi-am dorit si gasit un partener de viata care ma iubeste asa cum il iubesc si eu. Nu alearga dupa bani, are suflet de artist si-i place sa gateasca. Avem timp unul pentru celalalt. Am decis ca nu vrem copii si suntem din ce in ce mai fericiti de decizie. Viata noastra e pe locul doi in prioritatile mele, cariera pe 3.

   Pe primul loc m-am pus pe mine. Destul m-am neglijat si am decis ca daca eu nu sunt ok si ok cu mine, nu voi putea fi cea mai buna in celelalte doua prioritatile mele. Nu ma intereseaza deloc de ce cred altii despre mine. Ma imbrac cu ce ma face fericita, imi ingadui sa-mi cumpar incaltamintea “aia” si iau ce decizii cred ca sunt bune pentru mine, iubire si cariera.

   

   

   Reply ↓
3. 
   Carmen Atanasiu / 12 November 2016 11:52

   Da, sunt femeie si am obosit. De ce? Pentru ca frustrarile celor din jur imi consuma energia pozitiva. Nu ma intereseaza ce crede lumea despre mine decat intr-o masura prea mica sa conteze. Am invatat ca, daca eu sunt impacata cu mine, cei din jur – cei care conteaza – ma apreciaza mai mult. Nu sunt femeie de afaceri, dar daca as fi cu siguranta mi-as permite sa platesc o doamna draguta care sa imi asigure acasa tot confortul, asa ca dupa 12 ore de munca (??? n-as fi cea mai eficienta femeie de afaceri. Ma rog…) as intra intr-o casa curata, prietenoasa, cu mancare calda in bucatarie, cu copil cu temele facute. Despre barbat nu comentez. Cand iubesti uiti de cearcane si zambesti ca e acolo. Si lasi problemele de peste zi, te asezi in pat langa el cu un pahar de vin rosu pe noptiera, cu un film la care poate v-ati uita, dar aveti altele mai bune de facut.
   Nefiind femeie de afaceri viata e mult mai simpla si mai frumoasa. Doar 8, maxim 9 ore de munca. Munca de-aia de spart creierii. Dar ies din birou, uneori extrem de obosita, si ma indrept spre casa. Ma lovesc de lume grabita si mai stresata decat mine. Mereu ma uit la chipurile celor care trec pe langa mine si imposibil sa nu primesc macar un zambet pe seara. Cu el ma alimentez. Ajung acasa si improvizez ceva sa mananc, refuz sa ma simt vinovata ca mananc omleta la 7 seara. Imi place, e alegerea mea, ma bucur de ea. Ma bucur de ceaiul meu, de peretii mei, de hainele limitate la numar, de seara pe care stiu sa mi-o fac placuta, de ziua care va veni si stiu ca imi va aduce cel putin un zambet anonim, dar si multe alte bucurii pe care, daca nu mi le ofera nimeni, stiu sa le gasesc si singura. Am ales sa fiu fericita si sa las in urma frustrarile. Ceea ce le doresc tuturor doamnelor din lume. Uneori ma obosesc femeile care se plang, dar zambesc iar stiind ca am fost pe strada aia. Pana m-am impacat cu tot, mai ales cu mine.

   2

   

   Reply ↓
4. 
   Ovy / 11 November 2016 21:59

   Ce femeie frustrata. Femeile sunt de zeci de ani egale cu barbatii, a ramas doar sa aleaga cum sa isi traiasca viata.

   

   

   Reply ↓
5. 
   joi / 11 November 2016 20:29

   cred ca nimeni nu trebuie sa demonstreze nimic, nimanui! important e sa fim fericiti, indiferent ce facem in viata!

   

   

   Reply ↓
6. 
   Laurjohn / 10 November 2016 14:23

   Măi să fie. Ceea ce e descris în articol nu este nici un miracol, nici o catastrofă. E viața aşa cum curge ea normal zi de zi, uneori mai exagerat în bine, alteori mai exagerat în rău, dar e viață. Pură viață. Monotonă sau nu, epuizantă sau nu, veselă sau nu. Dacă în plus mai şi raționăm ceea ce facem, putem face unele modificări în bine acestui şuvoi ce trece neîntrebat zi de zi, oră de oră. Atât. Modificări benefice sau malefice, funcție de sensul în care intervenim. Apărem şi dispărem, predestinat. Dacă pe tot parcursul acestei treceri prin viață fie ne lamentăm că sunt multe greutăți, fie țopăim de bucurie din orice, înseamnă că nu am înțeles nimic din acest miracol numit viață. Şi Divinitatea ne retrimite să o trăim până ne epuizăm şansele de a înțelege ceva din ce ni se întâmplă. Atunci vom intra în neant, goi.

   

   

   Reply ↓
7. 
   Victoria / 28 October 2016 15:01

   Nu-mi vine sa cred ca acest articol a fost citit de aproape 57,000. Va dati seama cat de obositi suntem. Sunt sigura ca multi dintre voi au deschis acest articol pentru ca “Au obosit”.
   Probabil nu a fost cea mai corecta ideea cu egalitatea. Mi-ar fi placut sa stau cu copiii acasa si sa cicalesc barbatul ….dar nu, noi ne-am dorit egalitate intre sexe. Si uite-ma la munca zilnic, muncind cot la cot cu sexul puternic, apoi alergand ca nebuna spre casa, incercand sa-mi pun ciorapii cu banda in drum spre casa ( la semafoare) ca dehhhh trebuie sa fim sexi, sa-mi refac machiajul punand o tona de anti-cearcan …si sa zambesc poate poate par mai fericita.
   Nu stiu cum reuseau mamele noastre…

   

   

   Reply ↓
8. 
   daniela / 28 October 2016 9:30

   De ce alergati dupa apreciere? Lasati ca vine la voi facand mai multe pentru tine. Respectandu-te pe tine prin ceea ce faci (cariera, familie, timp pentru tine-toate realizate echilibrat) nu vei obosi.
   Mereu ma gandesc ca as putea sa fac mai multe pentru cei din jurul meu.Nu-mi pare rau pentru ce fac, ci pentru ceea ce nu pot face.

   

   

   Reply ↓
9. 
   Simona / 27 October 2016 11:36

   Bună ziua dragi sfatuitoare gratuite,
   Cine spune că femeia aleagă după bani si după putere?
   Cine spune că nu ii place munca pe care o face?
   Suntem oare atât de incapabile să înțelegem, noi între noi ca femei, că uneori te depășesc toate si vrei doar “O” pauză!?!
   Pentru mine personal acest mic strigăt spre liniște mă informează că nu sunt singura care duce lipsa pauzelor, a liniștei pentru câteva ore, zile.
   Mă recomfortează psihic și știu ca nu am luat-o total razna intr-o civilizație ce se dezvoltă intr-un vârtej amețitor.
   Uneori intru direct în acest vârtej și îmi pierzi echilibrul pentru ceva timp. Atunci fac pauză sau chiar pauze, nu mai trag de mine căci știu că nu pot merge mai departe.
   Asta nu înseamnă că sunt si înțeleasă de cei din jur sau de cei dragi ci din contra, mi se pune întrebarea de ce iau o pauză, chiar am nevoie de o pauză! ?!
   Autoarea nu a făcut decât să atragă atenția asupra faptului că este absolut normal/legal să nu mai poți. Să îți dorești altceva și chiar asta te impulsionează ca om, să faci mai departe, să fii mai bun, să te autodepășeşti, să ai nevoie de o pauză 😉

   Baftă mare!

   

   

   Reply ↓
• 
  Max / 27 October 2016 13:35

  Simona, când muncești ca nebuna și stai 12 ori la birou nu „te autodepășești” și nu ești „mai bun”. Doar te uzezi și te uzezi atât de rău, încât ajungi să nu îi mai suporți tocmai pe cei cu care ai putea să fii fericită. Pauza e doar un pretext cu care îți justifici fuga de familie.

  Familia, raportat la orgoliul tău care vrea să dovedească, e plictisitoare, de-aia vrei să evadezi. De fapt îți iubești mai mult cariera care crezi tu, cum zice chiar autoarea, că îți aduce mult dorita stimă de sine și aprecierea unei lumi întregi

  

  

  Reply ↓
10. 
    Max / 27 October 2016 7:45

    „muncesc ca o nebună, încercând să îmi dovedesc mie şi lumii întregi că merit să fiu apreciată”. Ana, te distrugi pentru o miză absolut nesemnificativă. Mult mai puțin din energia irosită în scopul ăsta atât de vanitos ți-ar ajunge ca să le acorzi celor dragi atenția pe care ei o merită pentru că țin la tine.

    A iubi și a fi iubită nu-i deloc obositor, dimpotrivă, îți încarcă bateriile și te face sexi fără niciun efort, dar, desigur, stând la birou 12 ore, cum să mai ai chef și de cei dragi? Ți se pare că te hărțuiesc cu iubirea lor și nu te lasă să te odihnești. Mai bine te lamentezi pe aici, nu? Femeie, e alegerea ta. Dovedește ce ai de dovedit și nu te mai smiorcăi.

    

    

    Reply ↓
11. 
    Monique / 26 October 2016 23:10

    Suntem o mare de oameni, cu un continent atat de bogat, care ne ofera atatea locuri minunate si pe care din pacate nu il Apreciem, nu il Respectam, ba dimpotriva, il Batjocorim. Pacat, ca, am uitat noi, oamenii adevaratele valori ale vietii datorita carora inca mai Respiram. Suntem capabili sa realizam o multitudine de lucruri,evoluam miraculos de repede, dar, ne dezumanizam cat ai clipi din ochi, devenim ahtiati dupa putere. Cu cat creste doriinta pentru bani, cu atat scade sufletul uman, devenind astfel un alt Robot al Societatii…….dar multora li se potriveste Manusa acest statut si din pacate sunt din ce in ce mai multi. O viata avem, zic si ar fi trist sa nu stim sa o traim. P.S: Fii Tu Acel Nebun Bun

    

    

    Reply ↓