Îți scriu pentru că vreau să-ți mulțumesc.
Am reușit! Te-am șters din minte și, mai ales, te-am eliminat de tot din sufletul meu! Ai rămas undeva într-un seif plin cu amintiri de tot felul, cu răni cicatrizate și prietenii stinse. Nu am să neg, încă mai sunt seri în care îmi amintesc ultimele noastre conversații, seci, tăioase, dar să știi că azi nu mai plâng! Ochii mei au înțeles într-un târziu că nu meritai să-și irosească lacrimile pentru tine!
Află că sunt bine acum, am învățat să zâmbesc din nou, de data asta mai frumos și mai senin. Te-am lăsat în spate și, odată cu tine, am abandonat și toate planurile și speranțele pe care le-am făcut împreună.
Nu te urăsc, nu te-am urât niciodată. M-am urât pe mine pentru naivitatea mea și am urât toate promisiunile făcute de tine, de fiecare dată când te-am iertat.
Nu te-am urât, dar nici nu te-am iubit!
Nu-mi lipsești, nu te-aș mai vrea nici pentru o secundă, nici măcar să aud cum regreți toate vorbele grele aruncate la nervi, toate apelurile respinse și sărbătorile la care ai semnat prezența fără mine. Nu vreau nici măcar să mă iei în brațe, nu am nevoie să te văd plângând. Îmi doresc sincer să-ți fie bine! Să știi că nu am aruncat pozele cu noi, le voi păstra într-o cutie, în dulap și din când în când le voi privi cu drag, pentru că ai fost parte din viața mea o bucată bună de timp, iar timpul e prețios, deoarece nu se mai întoarce!
Îți mulţumesc pentru că m-ai ajutat să-mi găsesc puterea interioară, pentru că datorită ție am învățat să îngrijesc singură toate rănile sufletului meu!
Dragă fostule, sper că ți-e bine acolo unde ești – în trecutul meu.
Guest post by Eli
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Prostia omenească și prostia românească
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
