A fost o dată ca niciodată un băieţel, născut într-o familie dintr-un oraş de provincie. Familie cu veleităţi anteprenoriale în general. După revoluţie, familia băieţelului s-a apucat de bişniţă cu absolut orice se putea şi nu se găsea în România. Anii au trecut şi mama băieţelului Fătălău Papălapte se săturase să facă Bulgaria şi Polonia, aşadar s-a gândit să îşi deschidă un butic de tablă în faţa blocului.
Lucrurile mergeau bine, afacerea era prosperă, iar micuţul Fătălău creştea văzând cu ochii… la propriu. Era un copil grăsuţ şi nesuferit, veşnic murdar la gură de ciocolăţelele pe care le îndesa mă-sa în el. Nu împărţea nimic cu nimeni, din acest motiv se juca mereu singur cu croaissante, pufuleţi, cipsuri, bomboane şi tocăniţele mă-sii. Mama lui îl iubea ca pe ochii din cap, chiar dacă Fătălău o supăra des cu obrăzniciile lui. De exemplu, refuza de multe ori să înghită cele cinci sortimente de vitamine pentru poftă de mâncare, iar mă-să era în pragul apoplexiei gândindu-se că puiul ei nu se dezvoltă armonios. Odată a încercat să alerge împreună cu alţi copii, dar noroc cu ochii vigilenţi ai mă-sii care l-au observant la timp şi l-au oprit din avântul periculos.
Fătălău Papălapte a crescut totuşi şi în vârstă, aşa că a venit ziua să meargă la şcoală. Nu era nici pe departe deştept, dar aducea mă-să nişte parfumuri de la bulgari de se lăsa cu 10 pe linie. Când se trezea câte un profesor exagerat de exigent să îi reproşeze că în clasa a VII-a încă nu ştie tabla înmulţirii şi citeşte silabisit, venea mă-să într-un suflet la şcoală cu un plocon. Dacă nu mergea aşa, se punea pe plâns şi vaiet şi le povestea acelor oameni fără suflet cum Fătălău al ei este un copil mai special şi mai sensibil pentru că în copilărie a avut problem grave cu el… a suferit de colici şi, din păcate, nu a primit suficient lapte matern. Mă-sa a reuşit să-l alăpteze doar până la vârsta de şapte ani când a început şcoala şi din cauza acestui sistem vitreg care s-a opus vizitei din două în două ore pentru alăptat, mama lui Fătălău a pierdut laptele. Evident că luase în calcul varianta de a-i pune la pacheţel pe lângă cele patru sandviciuri cu sarmale, jumări şi ceafă de porc şi două-trei sticluţe de jumate’ cu lăptic. Însă şocul a fost imens şi laptele a dispărut pe vecie.
Au trecut anii ca nebunii, iar personajul nostru a reuşit să termine chiar şi o facultate. Tabla înmulţirii nu a reuşit să o înveţe, dar tehnologia a evoluat şi Fătălău scoate şi radicali din ce vreţi voi cu ajutorul ei. Fătălău Papălapte e un domn de Bucureşti acum, s-a căsătorit cu o fată după chipul şi asemănarea mă-sii şi are doi copii grăsuţi şi nesuferiţi. La petrecerile de Crăciun, copiii domnului Papălapte, Pămpălău şi Umflăţica, rad în primele 10 minute platourile cu prăjituri, aruncă jucăriile de la Moşu’, plâng şi bat din picioare că alţi copii au primit jucării mai frumoase, iar la sfârşit mai rad şi un platou de şniţele făcute chiar de bunica lor, mama lui Fătălău. Mă-să s-a mutat şi ea la Bucureşti imediat cum s-a născut primul nepot, Pămpălău. Şi după ce a aflat că, pe ascuns, soţul ei face jogging în fiecare dimineaţă şi dă la câinii din faţa blocului jumările pe care i le lasă ea pentru micul dejun. Şi pentru că avea o amantă de vreo 15 ani. Aceeaşi amantă!
Fătălău al nostru nu socializează foarte mult nici acum, dar atunci când o face spune glume proaste, complimente libidinoase sau se laudă cu vacanţele ultra all inclusive de la bulgari sau turci, unde mâncarea e bună, dar puţină.
Legenda spune că fiecare dintre noi avem, sau cel puţin am avut ocazia, să cunoaştem un Fătălău Papălapte.
Acum e momentul să vă las. Trebuie să-l rog pe Fătălău Papălapte să-şi mănânce zacusca de la mă-să la bucătărie, pentru că eu am greţuri matinale şi mirosul greu de la birou mă face şi mai irascibilă decât sunt.
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Să ne mai lăsăm și duși de val…
Ziua în care am divorțat de mama
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
