Poate că nu avem un termen românesc exact pentru a traduce „declutter”, însă asta nu înseamnă că nu-i înţelegem sensul. „Declutter” se referă la a arunca tot cee ce este inutil, inconfortabil sau nu ne aduce fericire. Se referă la a face ordine şi curăţenie în casa ta la modul absolut, eliminând tot ceea ce este în plus şi ocupă spaţiul de pomană, dar şi tot ceea ce am păstrat cu gândul că „îmi va folosi cândva”.
Aglomerarea de lucruri şi obiecte, pe lângă faptul că îngreunează menţinerea unei case curate, induce o stare generală de disconfort fizic, dar şi psihic. Scapă de vechiul aspirator care nu doar că ocupă mult loc, dar nu-și mai face nici treaba eficient în favoarea unuia ergonomic și performant. E o schimbare mică care, însă, poate face diferența dintr-o casă curată într-un timp scurt și o casă în care îți investești tot timpul liber pentru a o menține strălucitoare și primitoare.
Şi nu este doar o senzaţie, ci un fapt cât se poate de real, japoneza Marie Kondo fiind deja celebră cu a sa teorie şi carte („The Life-Changing Magic of Tidying Up: The Japanese Art of Decluttering and Organising”) pe această temă. Ea a creat inclusiv o metodă („KonMarie method”) prin care încurajează schimbările radicale şi rapide prin care se transformă întreaga casă. Şi asta e cu atât mai important, cu cât acest gen de reorganizare a lucrurilor din viaţa noastră ne ajută, indirect, să ne restructurăm şi modul de a gândi. Practic, ordinea din jurul nostru creează un spaţiu aerisit, frumos, plăcut şi confortabil, care inspiră linişte, invitând la meditaţie şi contribuind, uneori fără să ne dăm seama, la celălat tip de „declutter” de care avem şi mai multă nevoie: curăţenia generală a sufletului.
Obiectele din jurul nostru încărcate de semnificaţii emoţionale pe care le târâm prin viaţă asemenea unei poveri – dar de care, cum spuneam, nu ne îndurăm să ne despărţim, obiectele a căror simplă vedere nu ne face plăcere şi a căror utilizare (şi utilitate) am uitat-o sunt gata să-şi continue viaţa departe de noi, fie în posesia altei persoane, fie prin reciclare. Toată încărcătura energetică negativă a acestor obiecte echivalează cu bagajul de gânduri, amintiri, tristeţi şi neiertări pe care le purtăm în permanenţă în suflet şi de care, cu cât ne despărţim mai repede, cu atât ne este mai bine. Marie Kondo, de exemplu, îşi sfătuieşte clienţii cărora le oferă consultanţă să dea mai departe inclusiv cartea sa, dacă aceasta nu le mai este necesară.
Ok, veţi spune, dar de unde să începem? Metoda clasică este aceea de a lua casa la rând, cameră cu cameră. Metoda KonMarie presupune să abordăm diferit această mare (re)organizare a vieţii (la propriu şi la figurat) şi să o luăm pe categorii: haine, cărţi, documente, cadouri, poze etc. Şi, în loc să alegem ce să aruncăm, trebuie să ne concentrăm asupra a ceea ce dorim să păstrăm. Desigur că nu este uşor deloc (nu mai zic atunci când vine vorba de lucrurile celorlalţi membri ai familiei, cu siguranţă deloc pregătiţi să facă acest pas). Nu te înduri să arunci nici aia, nici ailaltă, deşi poate este vorba de lucruri fără de care viaţa ta ar fi la fel (sau poate mai comodă, că nu-ţi mai ocupă spaţiu şi nici nu-ți mai consumă energie în plus). De exemplu, câte dintre voi, doamnelor, nu mai păstraţi fie blugii din liceu, fie rochia de mireasă, fie primele hăinuţe ale copilului? Sau poate scrisorile primei iubiri a căror recitire vă umple de sentimente amestecate? Chiar mai aveţi nevoie de toate astea? Dacă răspunsul este, din toată inima, pozitiv, atunci (şi numai atunci!)… ştiţi ce aveţi de făcut!
(sursă foto: homemakeoverservice.co.uk)
Odată elimnat „surplusul”, pasul doi presupune organizarea a ceea ce am decis să păstrăm, astfel încât lucrurile de care avem nevoie zilnic să ne fie la îndemână (oare sunt singura care îşi caută uneori şi jumătate de oră cheile de la maşină??), iar celelalte, stocate în ordine. Rezultatul? Un cămin minimalist a cărui ordine ne relaxează, ne bucură şi ne purifică.
Ce zici, ne apucăm de treabă?
Citiţi şi
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Oamenii vor să fie fericiţi, dar…
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
