Gansgterul George Nelson era supranumit „Babyface” (Față de bebeluș), datorită feței rotunde, ochilor mari şi nasului mic. Această înfăţişare îl făcea să pară mai puţin suspect, ceea ce o dată chiar i-a salvat scurta sa viaţă.
George Nelson
De la monoplizarea iubirii părinteşti, până la seducţia sexului opus, trăsăturile de bebeluş sunt o puternică armă socială. Cei pe care natura i-a înzestrat cu ele pot obţine mai uşor ajutor, sunt favorizaţi, au parte de simpatie spontană şi asta pentru că oamenii sunt obişnuiţi să-şi judece semenii după aparenţe. Un adult cu faţă de bebeluş inspiră încredere, căldură, bunătate şi are charismă. Similar, inexplicabil, în toate culturile, femeile cu faţă de copil sunt considerate mai atractive.
Lindsey Wixon
Grecii antici au dezvoltat chiar o ştiinţă a fizionomiei prin care puteau ghici trăsături ale caracterului oamenilor doar în funcţie de trăsăturile feţei. Mai târziu, în Evul Mediu, cei cu nasul cârn erau consideraţi ca având un aer de superioritate, iar aristocraţilor li se remarcaseră funţile largi, spre deosebire de oamenii din popor, mai simpli şi mai needucaţi, cu frunţile înguste. Pe de altă parte, în trecut, abilitatea de a intui caracterul unei persoane judecând-o după trăsăturile fizice a jucat un rol important în viaţa oamenilor, mai ales în cazul celor aflaţi în situaţii extreme pentru care diferenţa dintre viaţă şi moarte ar fi putut-o face o decizie rapidă întemeiată exclusiv pe această abilitate.
Revenind în prezent, constatăm că nu s-au schimbat prea multe: încă judecăm oamenii după cum arată, iar aceste concluzii sunt trase după un proces care poate dura şi numai 50 de milisecunde!
Fiind sensibili la drăgălăşenia bebeluşilor, cu sau fără bavete, transferăm inconştient această simpatie şi asupra adulţilor ale căror trăsături – dintr-un deficit de dezvoltare – seamănă mult cu cele ale copiilor. Astfel, discrepanţele dintre dimensiunile ochilor, capului şi corpului – tipice celor mici – prezente în cazul adulţilor stârnesc simpatie. Poate că nu-ţi vine să-i alinţi şi să te prosteşti aşa cum faci cu un copil mic, dar ceva din simpatia pe care o ai, involuntar, pentru acesta se transmite şi adultului. Iar asta te dezarmează, obligându-te să-l judeci doar după aparenţe şi să-l consideri automat ca fiind o persoană bună, în timp ce tu te simţi dintr-odată generos, predispus să-l asculţi şi să-l ajuţi.
Credeţi că acest lucru nu a fost speculat încă de nimeni? O, şi încă cum! De la desene animate – Betty Boop, Mickey Mouse sau Bambi – până la vânzarea de diferite produse sau la lupta împotriva criminalităţii, folosirea atuurilor pe care „faţa de bebeluş” o are asupra inconştientului uman a dat rezultate. Mesajul subliminal pe care aceste trăsături îl transmit este simplu şi instantaneu receptat: „protejează-mă, nu sunt o ameninţare pentru nimeni, sunt nevinovat precum un bebeluş”.
În sud-vestul Londrei au fost folosite cu succes imagini cu fețe de bebeluși pentru scăderea ratei criminalității în zonă
Betty Boop
Câteva experimente sociale au confirmat „sensibilitatea” noastră în acest sens. Într-unul din aceste experimente au fost „pierdute” câteva scrisori de aplicaţie pentru un job inexistent. Scrisorile, timbrate şi deschise, aveau CV-uri cu poze diferite – poze prelucrate pe calculator, astfel încât unele dintre ele să aibă ochii cu 15% mai mari şi să semene cu cei ai unui bebeluş. Aproximativ 36% dintre scrisori au ajuns la destinaţie (o căsuţă poştală deţinută de autorii experimentului), iar majoritatea erau ale celor cu expresie nevinovată.
Pe de altă parte, dacă este vorba de politică, trăsăturile de bebeluş nu sunt un avantaj – caracteristicile pe care le presupunem în spatele acestora – încredere, dar şi supunere, blândeţe nefiind compatibile cu cele necesare unui politician şi nefiind asociate cu ideea de lider, chiar dacă oamenii nu ar şti să spună de ce. Partea bună ar fi că unii dintre cei aflaţi în această situaţie fac eforturi mai mari pentru a depăşi impresia creată de aparenţa lor, reuşind de cele mai multe ori să se autodepăşească.
Analizând istoria omului se observă că trăsăturile mai degrabă „robuste” ale înaintaşilor noştri au evoluat către unele „graţioase”: trăsături rotunjite, faţa neacoperită în totalitate de păr la bărbaţi şi deloc la femei etc. Există două posibile explicaţii ale acestui tip de evoluţie. Prima se referă la atracţia pe care oamenii o au pentru cei cu trăsături de bebeluş, astfel că este posibil ca aceştia să fi avut mai mult succes de-a lungul istoriei, inclusiv mai mulţi copii (selecţie sexuală). Femeile tinere, fertile, tind să aibă mai mult trăsături de bebeluş decât cele în vârstă – iar bărbaţii sunt atraşi de ele pentru că ghicesc în aceste trăsături viitori lor copii sănătoşi, iar femeile sunt atrase de bărbaţi cu astfel de trăsături pentru că văd în ei viitori parteneri pe care se pot baza, cooperanţi în creşterea copiilor (să îi poarte chiar ei în marsupiu bebe). A doua posibilă explicaţie este legată de şansele mai mari de supravieţuire ale celor cu trăsături de bebeluş, ei fiind favorizaţi de societate de-a lungul timpului.
În realitate, este posibil ca ambele explicaţii să fie valabile, prezentul fiind un rezultat al celor două. Aşadar, data viitoare când te vei trezi absolut fermecat de trăsurile de bebeluş ale cuiva cunoscut sau nu, o să ştii că eşti ultima victimă a unei „fraude” strâns legate de evoluţia speciei umane.
Citiţi şi
Ce au în comun Trump, Putin și Georgescu
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
