Nu îţi pot spune să pleci!
Nu pot să îţi spun să faci asta şi nici să te judec pentru alegerea ta. E viaţa ta, tu pui noaptea capul pe pernă şi tu te trezeşti dimineaţa.
Şi nu am să te mint, draga mea prietenă. Nu am să îţi spun că este mai bine sau mai rău fără el. Nu am să-ţi spun asta pentru că nu există termen de comparaţie pentru ceea ce urmează a se întâmpla.
Moneda de schimb poate fi mai grea decât ceea ce laşi în urmă. În singurătate poţi parcurge toate câmpiile iadului, poţi pierde timpul şi spaţiul şi tot ceea ce crezi că eşti tu. Noaptea poate fi zi, iar secundele, ani. Părul poate încărunţi într-o singură noapte. Poate fi imposibil şi să respiri uneori. Poate fi imposibil şi să trăieşti.
Vei privi trădările neputincios, de sub apă, iar cei din jur vor simţi mirosul de sânge proaspăt şi vor sfâşia din carnea ta şi aşa cumplit de îndurerată de viaţă. Te vor hăcui, te vor îndepărta, pentru că nimeni nu are nevoie de tine slab şi singur.
Nu am să te mint. Sunt mulţi vânzători de iluzii pe marginea acestui nou drum. Nu îţi pot descrie rănile acestor iluzii! Dar ştiu că tu o trăieşti chiar acum, în casa ta, cu omul pe care-l iubeşti.
Ai pornit în doi, iar acum, în acest doi nu mai ştii cine eşti. Nu mai ştii cum să fii unu. Nu mai ştii cum arăţi. Nu mai ştii ce îţi place. Nu mai ştii, dacă ai ştiut vreodată, să trăieşti pentru tine. Nu mai ştii să te iubeşti la câtă furtună ai înfruntat în ochii iubitului tău.
Cea mai importantă persoană din viaţa ta nu te lasă să te vezi aşa cum eşti tu: minunată! Aşa că eşti o epavă într-o ţară a nimănui în aşteptarea schimbării iubitului tău.
Mă rog, cândva, iubitul tău. Azi, partenerul tău de viaţă.
Dar nu îţi pot cere să străbaţi despărţirea!
Aş vrea să urlu: fugi!!
Bărbatul acela nu te mai vede! Pe bărbatul acela nu îl dor lacrimile tale! Ar fi simplu să-ţi spun: dacă nu te mai iubeşte, pleacă! Ar fi mai simplu să spun: dacă nu te respectă, pleacă! Ar fi şi mai simplu să spun: dacă nu te mai primeşte cu dragoste, dacă te simţi o povară şi nu te mai placi nici tu privindu-te prin ochii lui, atunci fugi!
Dar nu îţi pot spune asta!
Cuvintele trebuie să se rupă din tine pentru a-ţi da putere să străbaţi despărţirea!
Îţi pot spune că ar trebui să te iubeşti o fărâmă cât să poţi renunţa la ceea ce nu se mai poate schimba, iar viaţa nu este un sacrificiu pentru copii. Copiii sunt bine când tu eşti bine.
Îţi pot spune că nu ai cum să alegi să rămâi fără să te pierzi definitiv pe tine. Iar sufletul tău este deja pierdut în durere. Sufletul tău e atât de bolnav, încât nici nu mai ştie că este bolnav. Oricum ai alege, trăieşti iadul deja. E alegerea ta!
Nu îţi pot spune să pleci!
Aş vrea să îţi spun că meriţi mai mult, dar nu ştiu ce înseamnă mai mult şi dacă e mult din bine sau mult din rău. Nu ştiu dacă ai acces la aşa ceva, la acest mai mult, dar sigur meriţi mai mult. Nu ştiu dacă viaţa îţi poate oferi ceva mai bun, nu ştiu dacă la capatul drumului te aşteaptă un om ce va cicatriza toate rănile. Dar sigur într-o zi îl vei privi pe iubitul tău de azi şi vei înţelege de ce ai plecat. Vei înţelege capcana în care te aflai, minciuna pe care o trăiai şi o transmiteai mai departe copiilor tăi. Într-o zi vei înţelege că monedele de schimb ale aşteptării generozităţii celuilalt au fost timpul şi sufletul tău sfârtecat de lipsa de dragoste.
Eu nu îţi pot spune să pleci!
Poate că nici nu e timpul de aşa schimbare!
Aş vrea să întreb cât ne putem minţi pe noi inşine pentru a putea rezista, dar ştiu răspunsul deja: o viaţă.
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂 Trimite-ne textul pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Povestea pantofilor portocalii
Era bine să fii deșteaptă, că frumoasele sigur ajungeau niște c*rve. Și am ajuns deșteaptă
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
