Eu nu sunt goală pe dinăuntru

16 September 2016

carmen-sveduneacE timpul să-ţi vorbesc despre mine. Sunt o păpuşă rusescă blondă, ochi de un verde confuz, la prima vedere par cu totul la vedere. Nu sunt. Nu sunt o păpuşă din alea pe care le punea bunica în casa cea mare între perne brodate şi umflate, cu mărgelele ei la gât, mărgele pentru zile mari şi deosebite, de pildă hram sau înmormântare. Eu sunt o sunt o matrioşka. Opacă. Dacă o priveşti pe prima, aşa înflorată, îmbujorată şi cu ochi veseli, ignori că are mâini şi picioare împietrite. Chiar şi aşa, zâmbeşte. O poţi rupe în două, e uşor despicabilă. Îţi va rămâne un pic mai mică, ochi mai mici, bujori mai mici, zâmbet. Aşa opacă şi viu colorată cum e, nici nu intuieşti ce e înăuntru. Nici cât de uşor se rupe, de regulă e din lemn de esenţă moale, din mesteacăn sau tei. Ca orice lemn, sensibilă la apă. Dacă e de cel cu rădăcini, şi-o caută singură, chiar şi în piatră seacă; dacă i le-ai tăiat, rădăcinile, va pluti o vreme, aşa, în derivă, fără niciun sens, una cu apa, fluidă, după vânt, până într-o zi în care, în lipsa lor, a rădăcinilor, se va întoarce în albie, la pietre.

matrioska

Poţi să o mai despici o dată, cum am spus, e uşor despicabilă. Vei fi surprins să vezi că va rămâne în picioare. Ce-i drept, ceva mai mică, ochi mai mici, bujori mai mici, încă zâmbet, încă viu colorată. Astea mai mici sunt mai greu de sfârtecat, dar se desfac. Ai nevoie de o lamă fină, cât un fir de păr cu amprenta ei. Nu cedează oriunde, trebuie să ştii cu precizie locul în care să o înfigi, îi poţi nimeri din greşeală mâinile ori picioarele. Nici atunci nu cade, se fisurează, se despică iar, sub bisturiu, şi atunci închide ochii. Greu se ajunge până la ultima păpuşă, dar se ajunge. E identic miniaturală, doar ochii, bujorii, zâmbetul… nişte puncte. Colorate. Un singur lucru mă face să nu fiu o matrioşka perfectă. Eu nu sunt goală pe dinăuntru, eu am verb: simt.

Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂 Trimite-ne textul pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

Lumea în care trăim

Amintiri dintr-o altă viață (1)

Ce-mi doresc de Crăciun? Să îmi spun povestea și la sfârșit să îi dau măcar unei femei puterea să încerce să își găsească fericirea

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro