Văd, dar oare ce văd exact? Cât din ceea ce văd e spoit doar pentru ochiul privitorului? Poate din acest motiv m-am obişnuit să caut dincolo de suprafaţă, iar atunci când îmi vine rândul să explic, o fac aducând argumente. Deformare profesională? Desigur! Dar văd şi aud tot mai mult în jurul meu sintagma „demonstrat ştiinţific”… Partea cu demonstrarea mă îngândurează, dar asta e altă poveste…
Mă regăsesc în efortul acesta colectiv de a fi cât mai convingător. Mă regăsesc în frământările colective de a găsi logica din spatele evidenţei. Le cer celor din jur argumente şi îmi rezerv dreptul de a avea propria mea opinie. Sunt OM la fel ca toţi OAMENII, deci la fel ca şi copiii mei. Nu-i aşa?
Să vă povestesc trei episoade în care am dat-o în bară cu puii mei.
Mihai – întâiul născut – trebuia să fie perfect! Îl căram cu noi peste tot, îi explicam totul, încercând să-l transformăm într-o enciclopedie ambulantă. Şi a asimilat băiatul, că nu avea încotro… I-a venit vremea să meargă la grădiniţă. Şi a plâns… I-am explicat necesitatea şi utilitatea educaţiei, aducând argumente în favoarea spuselor noastre. Dar el a continuat să plângă zi de zi, un an întreg… Până când, la doar patru ani, a fugit de la grădiniţă şi numai ne-am trezit cu el în parcare! Dorise să ne mai strângă o dată în braţe înainte să plecăm în drumurile noastre… Poate că, înainte de orice informaţie sau ştiinţă, el avea nevoie de căldura îmbrăţişării noastre! Nimic ştiinţific! Doar nesfârşită iubire…
Mateea, la patru anişori, a venit în grabă mare la mine şi m-a rugat cu răsuflarea tăiată de atâta efort să-i spun un cuvânt care începe cu litera F. Bucuroasă şi în deplină conştientizare a importanţei unei educaţii solide, am început să-i turui un dicţionar întreg, insistând asupra numărului de litere din fiecare cuvânt şi dând explicaţii suplimentare pentru semnificaţia unora dintre ele. Parcă văd şi acum ochişorii ei rotunzi mărindu-se şi tot mărindu-se a mirare, până când a pus stop logoreei mele spunând: „Gata! Mi-ai distrus interesul pentru litera F!”. Stupoare! Râsete!… Şi a fugit cu aceeaşi grabă cu care a venit. Uneori, prea multă ştiinţă strică. Distruge, iată, interesul viu al unui copil!
Cu Eva mi-am zis că repar toate greşelile trecutului! Eram conştientă de faptul că e ultima mea şansă să devin mama cea bună şi înţeleaptă ce mi-am dorit din răsputeri să fiu. Şi pe alocuri chiar am reuşit! Dar, într-o zi, pe când ea colora de zor ceva ce se anunţa a fi o operă de artă, fără să-şi ridice ochii din foaie, numai mă întreabă: „Mama, ce e curcubeul?”. Şi nu ştiu cum, dar parcă o mână nevăzută a apăsat pe butonul ştiinţific din creierul meu, de m-am apucat să-i explic ca la ora de fizică realitatea din spatele fenomenului. Eram chiar încântată că, ziceam eu, reuşisem să traduc pe limba ei ceva ce depăşea cu mult „programa” de grădiniţă! Ce mai! Îmi pupam bicepşii minţii! Când deodată, cu cu zâmbet şiret, ea m-a străfulgerat prin cele două fante albastre ale sufletului ei spunându-mi: „Poate că o fi cum zici tu, dar eu zic că de fapt prin fiecare curcubeu ne zâmbeşte Dumnezeu!”. Şah mat! Explicaţia mea ştiinţifică a primit o completare mult superioară, fără a o anula, ci doar îmbogăţi! Nimic ştiinţific. Doar spiritual!
Buni profesori sunt copiii! Ei trăiesc bucuria pură, fără nevoia de a o argumenta logic şi ne-o aduc în faţa conştiinţei noastre adulte într-un fel sublim, cum numai ei o pot face! Nu e nimic ştiinţific în emoţia ce se trezeşte în tine când îţi strângi copilul în braţe. Sau poate o fi, dar cine stă să o analizeze?! Poate nu ar fi rău să mai lăsăm, măcar din când în când, căutarea dovezilor ştiinţifice şi să ne permitem să simţim, să iubim, să trăim… All you need is love… Nimic ştiinţific!
Pe Adriana o găsiți toată aici.
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂 Trimite-ne textul pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Nu spune! Nu spune ce gândești, ce faci, ce simți! (reminiscențele comunismului)
Poate că nu vei fi primul, ultimul sau unicul ei bărbat
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
