Știi cum m-am vindecat de tine, iubire? Când am văzut cât de uşor poţi fi influenţat, mai uşor decât i-ai păcăli pe ăia mici ai lu’ tanti Nina de la 7 că vine poliţia dacă nu mănâncă tot din farfurii.
Nu mai plâng acum, iubirea mea, de mi se înnoada lacrimile-n barbă.
De unde oi fi apărut tu, aşa… cum visează orice fetişcană care-şi pune busuioc sub pernă în noaptea de Bobotează, frumos, deştept şi… nuuuuu, ceeee? Vă gândeaţi că „şi cu bani”? Păi, pe noi, femeile, nu banii ne fac fericite, noi nu vrem bărbaţi cu bani, noi vrem bărbaţi sinceri care să ne iubească. Cu iubirea vieţii noastre trăim fericite şi într-o căsuţa de chirpici într-un sat pe coclauri fără curent electric şi cu privată în fundul curţii.
Reiau: frumos, deştept şi dotat.
Şi cum mă iubeai tu, aşa, poetic, de la pământ la cer, înconjurând stelele, planetele, cometele, pe toată Calea Lactee – de la un capăt la altul -, iar eu pluteam printre norişori pufoşi, cântând angelic (eu, nu norişorii) brusc, m-am trezit c-o lovitură de toată frumuseţea peste capul meu îndrăgostit, de mi-a luat două luni să-mi dau seama ce se întâmplă cu mine.
Eu te-am iubit, boule! Şi nu te-am minţit niciodată pentru că eu nu ştiu să mint, pentru că uit ce mint.
Ştii cum m-am vindecat de tine, iubire? Când am văzut cât de uşor poţi fi influenţat, mai uşor decât i-ai păcăli pe ăia mici ai lu’ tanti Nina de la 7 că vine poliţia dacă nu mănâncă tot din farfurii.
După ce mi-ai trântit în faţă ce ştiai de la un prieten, care ştia de la un fost coleg de muncă, care şi el ştia de la vărul lui de gradul II pe linie paternă… Am zis că-mi trebuie un psiholog bun, dar ţie…un psihiatru.
Ca orice creştin, iau calea bisericii. Intru în biserica şi mă aşez pe scaunul din stânga de după uşă.
– Bună, Doamne! Sunt mai bine şi asta cu ajutor considerabil din partea ta. Doamne… sunt o cretină, proastă şi tâmpită, cred că ai şi râs de mine când am venit să mă rog ultima dată…. deci, cum îţi ziceam, Doamne, sunt mai bine şi să mă ierţi, dar eu până nu-l înjur de toţi sfinţii şi nu-l vorbesc (eu cu mine) de rău, nu pot să-l uit.
Păi, cum aş putea să-l uit cu gând curat şi vorbă bună? Cum ar fi… vezi, Doamne, ce om bun, suflet curat, a luat-o el pe căi greşite, dar nuuuuu, nu e vina lui, e lucrătura necuratului, diavolul şi-a băgat coada, anticristul…. mai bine să mă rog pentru el… de bou ce este. Iartă-mă, Doamne, că ştii că am sufletul bun.
Dar gata, de astăzi l-am şters cu totul din sistem, ca să nu-mi mai dea el oxitocinele peste cap. Şi e tare bine fără colocatari restanţieri în suflet şi în minte. Au rămas doar cei cu datoriile la zi, dar ăstora le dau eu liber la dezmăţ, din frontal până în occipital, că ceva tot am învăţat, iubire…
Guest post by Ana Emilia Stanciu
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂 Trimite-ne textul pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Oamenii vor să fie fericiţi, dar…
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
