Eu aveam nouăsprezece ani, iar ea optsprezece, deci întâmplarea a avut loc în anul de graţie 1983. Studente amândouă, acelaşi an, anul întâi, şi aceeaşi grupă, în dulcele târg al Ieşilor. Era toamnă târzie, aproape decembrie, când mi-a spus că peste câteva zile va naşte, iar eu aproape că m-am speriat. Era o fată retrasă, cu ochelari cu multe dioptrii, plinuţă la corp şi poate că de aceea nu am văzut că era însărcinată. Ea, retrasă, eu, însingurată şi tăcută, păream la ani lumină distanţă una de alta şi totuşi, ea mi-a spus mie că zilele următoare va avea un copil. „Dar copilul îl voi da la orfelinat!” a răspuns imediat la întrebările din ochii mei. Părinţii nu ştiau şi nici tatăl copilului, şi nici nu vor şti vreodată. Rămăsese însărcinată cu profesorul care a pregătit-o la fizică pentru admiterea la facultate, om însurat şi destul de în vârstă, faţă de noi destul de în vârstă. M-a rugat doar să-i stau aproape şi s-o conduc la maternitate când vor începe durerile, îi era frică. Şi să nu spun nimănui nimic.
Era, desigur, o întâmplare destul de mare pentru mine, dar eu, paradoxal, mă pierd în faţa întâmplărilor mici, pentru cele mari sap adânc în fântâna ce sunt şi scot apă mereu.
Când au apărut durerile, am plecat împreună la maternitate şi pe drum – o, Doamne, am luat tramvaiul – am rugat-o să nu dea copilul la orfelinat. Ea m-a privit prea uimită, dar nu mi-a răspuns nimic. A născut spre seară un băiat frumos şi sănătos. Cred că am schimbat de zeci de ori textul telegramei către părinţii ei, telegramă ce urma să fie trimisă de la poşta din cartierul studenţesc Tudor Vladimirescu către un sătuc de lângă Galaţi. Nu voiam să-i sperii, să-i şochez, dar voiam să sune destul de puternic, încât să-i conving să vină la Iaşi. Şi au venit la Iaşi. Oamenii schimbă destinul oamenilor, în bine ori în rău, dar îl schimbă şi cine ştie a cui voinţă o urmează, dacă există destin ori ba. Băieţelul frumos şi sănătos a fost luat şi crescut în sătucul de lângă Galaţi de părinţi, ea şi-a continuat strălucit studiile şi a terminat ca şefă de promoţie.
Drumurile noastre s-au separat căci, după ceva vreme, am născut şi eu un băieţel frumos şi sănătos, dar aceasta este o altă poveste. Ne întâlneam uneori prin cartierul studenţesc şi ne întrebam de copii, apoi ea a plecat la Bucureşti ca inginer chimist.
Însă povestea nu se încheie aici. Eram încă în Iaşi când mi-au bătut la uşă doi domni. S-au prezentat frumos ca fiind oamenii legii şi m-au rugat să scriu întâmplarea cu colega mea, cu copilul şi cu părinţii, cu telegrama mea, cu tot. Şi am scris, am scris adevărul, dar în ani m-am tot întrebat dacă adevărul a făcut bine sau rău. Eu cred că adevărul face mereu bine, dar nu toţi îmi vor da dreptate. Am semnat declaraţia, domnii mi-au mulţumit, iar viaţa tuturor a continuat ani mulţi, zeci de ani, până în anul de graţie 2016.
Septembrie, zi formidabilă de septembrie, locul mirării: facebook. Mi-a scris ea, m-a căutat de multe ori, dar nu m-a găsit şi şi-a încercat norocul şi aici, pe internet. Ca să-mi mulţumească pentru că i-am schimbat viaţa, pentru că nu şi-a dat copilul la orfelinat. Profesorul de fizică a aflat de copil, a vrut să-l recunoască şi a apelat la lege, căci ea nu voia. Povestea aceasta este una cu un incredibil happy end. De ceva ani, el a rămas văduv, tată şi fiu s-au apropiat mult, iar ea, fosta mea colegă, mi-a mărturisit că acest om a fost singura ei iubire. Profesorul de fizică. Acum, la pensie. Iar eu o întreb uimită de ce nu sunt împreună. Iar ea îmi trimite un emoticon cu râsul acela, cel mai mare. Doar nu vreau să-i schimb din nou viaţa. Iar eu mă mir, căci ideile mele sunt dintre cele mai banale, elementare. De bun-simţ… nu?
Guest post by Gabi Mihaela Tîrtan
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂 Trimite-ne textul pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
5 jocuri de iarnă pentru copii benefice și pentru adulți
România eternă și deloc fascinantă. Cum se încheie războiul proștilor cu lumea
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
