Într-o lume în care divorţurile sunt totuşi la ordinea zilei, dragostea se vinde şi se cumpără online, iar singurătatea pare că ne copleşeşte, am selectat câteva fragmente de viaţă care să ne aducă aminte că iubirea există şi să ne insufle curaj şi speranţă ca, într-o zi, şi povestea noastră să devină sursă de inspiraţie şi admiraţie pentru cei din jur. Dacă privim în istorie, descoperim câte avem de învăţat de la cupluri celebre a căror poveste de dragoste a ajuns până la noi.
John şi Abigail Adams
„Am văzut aproape douăzeci de ani trecând peste noi, cu o iubire amplificată şi îmbunătăţită de trecerea timpului”
Comunică în permanenţă
Acest cuplu a întreţinut o corespondenţă foarte bogată (peste 1100 de scrisori) în timpul Războiului de Independenţă, dezbătând atât probleme personale, cât şi probleme de interes naţional. Al doilea preşedinte american şi prima doamnă a Statelor Unite au rămas astfel uniţi în perioadele în care războiul i-a obligat să stea separaţi.
De-a lungul anilor, Abigail i-a fost consilier neoficial, sfătuindu-l să lupte pentru drepturile femeilor. În martie 1776, i-a scris aceste rânduri, devenit faimoase: „Îmi doresc să-ţi aminteşti de doamne şi să fii mai generos şi mai apropiat de cauza lor decât predecesorii tăi. Nu pune o putere ilimitată în mâinile soţilor.”
Amelia Earhart şi George Putnam
„Vreau să înţelegi că nu te voi obliga să respecţi vreun cod medieval de credinţă faţă de mine şi nici eu nu mă voi considera legat de tine”
Oferiţi-vă reciproc libertatea de a alege
Putnam a cerut-o de şase ori de soţie pe Amelia până când aceasta a acceptat. Când s-au căsătorit, în 1931, ceremonia de nuntă a durat numai 5 minute, iar Amelia a scos cuvântul „supunere” din jurămintele lor. Mai mult decât atât, i-a trimis lui Putnam o scrisoare prenupţială în care l-a anunţat că are îndoieli în legătură cu căsnicia: dacă va interfera sau nu cu munca sa, întrucât aceasta este prioritară pentru ea. „Vreau să înţelegi că nu te voi obliga să respecţi vreun cod medieval de credinţă faţă de mine şi nici eu nu mă voi considera legat de tine”, i-a mai scris. Şi a încheiat prin a adăuga că, dacă peste un an nu vor mai fi fericiţi, Putnam ar trebui s-o lase să plece. Se pare însă că acesta a fost mai mult decât de acord cu aceste propuneri.
Frida Kahlo şi Diego Rivera
„Nu ştiam atunci, dar Frida deja devenise cel mai important lucru din viaţa mea”
Nu renunţa la greu
Cei doi prodigioşi artişti mexicani sunt cunoscuţi pentru relaţia lor pasionată şi turbulentă. S-au căsătorit în 1929 şi apoi au divorţat în 1939, din cauza infidelităţilor reciproce. Însă numai după un an s-au împăcat, încercând să accepte infidelităţile ca parte din căsătoria lor. A fost o relaţie dificilă, însă au reuşit s-o facă să dureze.
Gertrude Stein şi Alice B. Toklas
„Soţioară”
Nu înceta să te joci niciodată
Când Stein şi Toklas s-au întâlnit pentru prima dată la Paris, în 1907, au simţit o conexiune imedată. Curând s-au mutat împreună pe Rue de Fleurus, la numărul 27, al căror salon devenise celebru, fiind frecventate de Henri Matisse şi Pablo Picasso. Au rămas împreună timp de 39 de ani (Gertrude o alinta pe Alice „soţioară” şi „copil preţios”)
James Joyce şi Nora Barnacle
„Te doresc cu pasiune”
Menţine aprinsă scânteia prin mesaje erotice
Pentru a ne face o idee despre ce însemnau mesajele erotice în anii 20, nu trebuie decât să aruncăm o privire la corespondenţa dintre Joyce şi viitoarea sa soţie, Barnacle. La prima lor întâlnire, când James avea 22 de ani şi Nora 20, se pare că aceasta i-ar fi făcut avansuri sexuale. Chimia dintre ei era atât de puternică, încât, atunci când erau departe, Joyce îi trimitea scrisori mai mult decât erotice:
„Penisul meu este încă fierbinte şi rigid şi tremură de la ultima noastră întâlnire brutală, când, pe fundal, se auzeau imnuri de adoraţie pentru tine, izvorâte din adâncul inimii mele”.
Simone de Beauvoir şi Jean Paul Sartre
„Ce avem este o iubire esenţială”
Stabileşte-ţi propriile reguli
Înainte ca nonmonogamia consensuală să fie la modă, cuplul de intelectuali de Beauvoir şi Sartre au făcut un pas în afara relaţiilor tradiţionale: lucrau împreună, însă locuiau separat şi nu s-au căsătorit niciodată. „Ce avem noi este o iubire esenţială, dar este o idee bună să experimentăm şi aventuri conexe”, i-a spus Sartre lui Simone la începutul relaţiei lor neortodoxe, în 1929, relaţie care a durat 50 de ani.
Joanne Woodward şi Paul Newman
„De ce să te prosteşti cu un hamburger când ai friptură acasă?”
Fă-l/fă-o să râdă
În ciuda faimei Hollywood-ului, cei doi actori au avut un mariaj de 50 de ani, până în 2008, anul morţii lui Paul Newman. Nu degeaba Paul spunea: „De ce să te prosteşti cu un hamburger când ai friptură acasă?”
Care este totuşi secretul unui mariaj durabil? În 2002 cuplul a mărturisit presei că este important să-ţi faci partenerul să râdă”.
Anaïs Nin şi Henry Miller
„M-am întors şi încă mocnesc de pasiune, precum fierbe vinul. Nu e o pasiune carnală, ci o foame totală de tine…”
Lasă-ţi pasiunile personale să alimenteze pasiunea unuia pentru celălalt
În 1932, cei doi scriitori şi-au început aventura (ambii erau căsătoriţi) care avea să inspire o prolifică şi pasionată corespondenţă. La începutul relaţiei, Miller îi scria lui Nin: „M-am întors şi încă mocnesc de pasiune, precum fierbe vinul. Nu e o pasiune carnală, ci o foame totală de tine, o foame devoratoare”. Cei doi titani ai literaturii şi-au criticat şi influenţat profund operele unul altuia.
Marie şi Pierre Curie
„Munca ne-a adus tot mai aproape, până ce amândoi am fost convinşi că niciunul dintre noi nu ar fi putut să găsească un partener de viaţă mai bun”
Nu încetaţi să vă îmbunătăţiţi reciproc
S-au întâlnit la Sorbona, pe când Marie era studentă. Cuplul de oameni de ştiinţă este definiţia relaţiei simbiotice. Numai după ce s-au cunoscut şi au început să lucreze împreună, a fost posibilă cucerirea, în 1903, a Premiului Nobel pentru Fizică pentru descoperirea radioactivităţii. „Munca ne-a adus tot mai aproape, până ce amândoi am fost convinşi că niciunul dintre noi nu ar fi putut să găsească un partener de viaţă mai bun”, a declarat odată Marie.
Johnny Cash şi June Carter
„Încă mă fascinezi şi mă inspiri”
Nu uita niciodată cât eşti de norocos
Legendarul cântăreţ de muzică country a demonstrat că dragostea durabilă are suişuri şi coborâşuri. Şi-a cerut soţia de nevastă pe scenă şi i-a fost mereu recunoscător acesteia pentru mariajul de 35 de ani care a urmat. Într-o scrisoare pe care Johnny i-a adresat-o lui June, cu ocazia celei de-a 65-a aniversări a acesteia, a dezvăluit secretul care stă în spatele unei relaţii reuşite:
„Îmbătrânim şi ne obişnuim unul cu celălalt. Gândim la fel. Ne citim minţile şi ştim ce vrea celălalt fără să vorbească. Uneori ne enervăm reciproc. Dar alteori, precum azi, îmi dau seama ce norocos sunt că îmi împart viaţa cu cea mai minunată femeie pe care am întâlnit-o. Încă mă fascinezi şi mă inspiri. Mă influenţezi în bine. Eşti obiectul dorinţei mele şi principalul motiv al existenţei mele.”
Citiţi şi
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Poate că nu vei fi primul, ultimul sau unicul ei bărbat
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
