A fost odată, cândva, un moment, o noapte și o zi cu ea, cu Sanda Budiș,  în Elveția, în locuința pe care o avea nu departe de un lac al cărui nume nu mi-l mai amintesc, cum nu îmi amintesc nici de numele localității. De atunci pentru mine chipul și …

Povestea micuţei prinţese care vroia să-i aducă lalele mamei  sale A fost odată ca niciodată o prinţesă foarte frumoasă şi foarte inteligentă pe care o chema Awen. Ceea ce-i plăcea mai mult ca orice pe lume era să se plimbe cu mama sa, să descopere locuri simpatice şi liniştite, inedite. …

O sâmbătă liberă din februarie mi-a permis să revăd o mamă întâlnită adeseori în fața școlii copiilor mei, și pe care am descoperit-o așa cum nu mi-aș fi imaginat-o niciodată: în postura de autoare a unei cărți neașteptate, “L’éloge du baiser/Parce que c’est si bon d’embrasser” (Elogiul sărutului/deoarece este atât …

M-am întrebat adeseori, și mai ales de când împart scrisul în… scris jurnalistic și scris …scriitoricesc, între articole și povești, care este partea de biografie, de trăire proprie, de experiență și filtru subiectiv în ceea ce povestim ca autori. Care este, la fel, partea de stil, de talent, de pasiune …

“Pentru asemenea momente merită să trăieşti!” Am realizat de la cine am auzit această frază doar după ceea ce am scris-o, la rândul meu, unei dragi prietene din Spania. Era reacţia mea în faţa unei unice şi identice fraze primite după victoria Simonei Halep la Roland Garros: “am plâns!”, mi …

Aş fi vrut să vă povestesc astăzi câte ceva despre Lisabona: despre străzile sale înguste, despre aerul care miroase a mare şi a sare, despre tandra viziune a unui oraş cu un nume atât de exotic, dar care se află totuşi în Europa. Momentul ar fi fost propice, căci în …

Nu am în rafturile micii mele biblioteci din Paris nicio carte semnată de Svetlana Cârstean. Însă zilele trecute mi-am adus aminte de un vers de-al ei, auzit cândva la Alba Iulia, într-o vară în care se mai citeau încă poezii sub… copac: “cine nu e mângâiat nu există”. I l-am …

«Noi, toţi cei care ne ascundem de toţi ceilalţi printr-o ironie superficială, de fapt suntem supuşii complexelor nostre.»  Mihai Ţărnă, regizor Nu este magician, dar totuşi ce este atins de “mâna” sau “ochii” lui Mihai Țărnă se transformă. Prinde viaţă, din nou, sub o altă formă, altă interpretare, de fiecare dată …

Cei ce sunteţi în Bucureşti astăzi, 30 septembrie, mâine, 1 octombrie, sunteţi norocoşi (mi-e ciudă că am ajuns să spun asta destul de des… am spus-o şi pentru festivalul Enescu, la fiecare ediţie, o spun şi azi). La Teatrul Odeon are loc prima reprezentaţie în România a regizorului european Mihai Țărnă, …

Povestea micului dragon care nu voia să mănânce salată A fost odată, ca niciodată, într-o ţară îndepărtată, un mic dragon care se numea Max și care nu voia să mănânce salată. Mânca aproape orice, iar mama sa era foarte încântată, mai puţin salată. Foarte necăjiită, nu mai știa ce să facă pentru a-l convinge pe micul dragon că salata verde te …